Sunt alături de tine în acest mister care e filozofia iubirii pe care aș vrea să o înțeleg privind adânc în ochii tăi și să aflu dacă iubind vei înțelege mai mult despre tine decât dacă ai fi ceea ce ești azi ca suflet, un străin, un simplu trecător în această existență care va deveni un vis uitat odată cu moartea sau poate un vis reamintit dar tot un vis. Te țin de mână și nu vreau să mă trezesc din acest vis care este actuala mea viață reală tocmai fiindcă vreau să fiu etern alături de tine.

Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

Buzele tale vor presăra săruturi peste trupul meu,amestecând senzualitatea lor cu puritatea trupului.Vei naște lungi excitări,urmate de scurte declarații de dragoste.Respirația ta caldă îmi va da fiori din care vor crește aripi de înger,iar necunoscutul meu va cunoaște necunoscutul tău.Ne vom instrui trupurile în contemplări adânci.Săruturile noastre vor aduce la viață fluturi care se vor înălța deasupra acestui decor numai al nostru.

Ochii tăi mi`au pictat trupul pe zeci de pânze pierdute prin așternut.Iar trupul meu te`a învățat pe de rost într`o formă trigonometrică incalculabilă,într`o geometrie în spațiu inexistentă.Inima mea ți`a căutat blândețea în gesturile tale de copil adult,și a găsit`o în cuvinte rostite parcă dintr`un dicționar nescris.

Mi`e dor.

Mi`e dor de foștii tovarăși cu care îmi pierdeam vremea

Puști fiind ca orice copil ne cuprindea lenea.

Mi`e dor de școala generală, cum o să`mi fie mai târziu

Dor de al meu liceu,atunci când o să ajung să nu mai fiu.

Mi`e dor de vremurile în care nu știam că nu ține

Mi`e dor de timpul în care nu știam ce e rău și ce e bine.

Mi`e dor de unele momente unele chiar demente,unele hazlii altele pe care nu vreau să mi le aduc

aminte.

Mi`e dor de vremea în care eram cuminte,când mă tăvăleam pe jos de fiecare dată când îmi cădea un

dinte.

Mi`e dor de spusele mamei atunci când ieșeam afară:"Să fi cuminte puiuț,să nu te îndepărtezi de

scară".

Mi`e dor de inocența ce caracteriza orice copil,când făceam o prostie scăpam întotdeauna subtil.

Mi`e dor de primul băiat pe care l`am sărutat îmi aduc aminte cu plăcere,nicidecum nu l`am uitat.

Nu trăiesc în amintiri nu vă lăsați înșelați de aparențe,totuși îmi amintesc cu plăcere,prefer

trecutul

în ciuda prezentului rece.

Mi`e dor de vremurile în care speram să îmi fie dor atunci când adormeam cu un singur gând în

dormitor.

Mi`e dor de vechiul eu așa cum eram eu mereu.

Mi`e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.

Mi`e dor de mine însumi căci nu mă regăsesc,că parcă timpul se hrănește și nu pot să îl opresc.

Mi`e dor să râd din suflet așa cum o făceam odată.

Mi`e dor de amintiri ce le`am trăit și le`am uitat.

Mi`e dor de prima atingere,de primul sărut,de prima dată când i`am spus cât îl iubesc de mult.

Mi`e dor de visele mele ce au devenit reale și mai ales de cele ce au rămas la stadiul de visare.

Mi`e dor de vremurile pierdute în zare,în care stăteam în fața blocului fără nicio supărare

Mi`e dor de anumiți oameni ce au însemnat mult,ce au fost lângă mine atunci când altă șansă nu am

avut.

Mi`e dor de ei și dacă aș putea să le mai zic o dată "vă iubesc pe toți cum v`am iubit de prima dată;

pentru mine ați fost pe viață o pată marcantă nu cred că vă voi putea uita vreodată".

Mi`e dor de cei ce au fost acolo când am avut nevoie și astăzi i`am lăsat în urma mea pe toți fără

voie.

Mi`e dor de lumea pe care o aveam în jurul meu;astăzi sunt toți la alt nivel așa cum sunt și eu.

Timpul trece și face,timpul trece și tace,timpul trece și legături din trecut desface;

rămâi cu sentimente amare și amintiri ce dor,dar tot ce poți să spui acum,un "Mi`e dor".

Una,alta.

Suferim fără rost: pentru că în dragoste se află sămânţa creşterii noastre. Cu cât iubim mai mult, cu atât suntem mai aproape de experienţa spirituală. Adevăraţii iluminaţi, cu sufletele lor incendiate de Iubire, învingeau toate prejudecăţile vremii. Cântau, râdeau, se rugau cu voce tare, dansau, participau la ceea ce Sfântul Pavel numea "nebunia sfântă". Erau veseli - pentru că cine iubeşte învinge lumea, nu-i e teamă că pierde ceva. Adevărata iubire este un act de total abandon.

Dragostea poate fi o experienţă mai înspăimântătoare decât aceea de a te afla faţă în faţă cu un arcaş care ţinteşte spre inima ta. Dacă săgeata îşi nimereşte ţinta, eşti mort şi de restul are grijă Dumnezeu. Dacă te loveşte dragostea, trebuie să-ţi asumi singur consecinţele.

În fiecare dintre noi este un ceasornic ascuns şi, ca să faci dragoste, arătătoarele ambilor inşi trebuie să indice aceeaşi oră la acelaşi timp. Două persoane care sunt împreună şi se iubesc mult trebuie să-şi potriveasca arătătoarele, cu răbdare şi perseverenţă, cu jocuri şi reprezentaţii "teatrale", până când înţeleg că a face dragoste e mult mai mult decât o întâlnire.

Libertatea este în continuare lucrul pe care-l preţuiesc cel mai mult pe lume. Sigur ca asta m-a determinat să beau vinuri care nu-mi plăceau, să fac lucruri pe care nu trebuia să le fac şi pe care nu le voi repeta niciodată, să am multe cicatrice în trup şi-n suflet, să-i rănesc pe unii cărora am sfârşit prin a le cere iertare, într-o perioadă în care am înţeles că puteam să fac orice în afară de a obliga pe cineva să mă urmeze în nebunia mea, în setea mea de a trăi. Nu mă căiesc pentru clipele în care am pătimit, îmi port cicatricele ca şi cum ar fi nişte medalii. Ştiu că libertatea este foarte scumpă, la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plătesc cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat de lacrimi.

De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!

La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus şi nici nu va aduce vreodată fericirea. Dimpotrivă, nu e decât nelinişte, un câmp de luptă, nopţi nedormite, când ne întrebăm dacă e bine ce facem. Adevărata dragoste este plămădită din extaz şi agonie.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Dacă vezi o fată care îți place, trebuie să te apropii de ea (la 2 metri). Dacă îți place și de la distanța asta, începi să vorbești cu ea (la 1 metru). Dacă zâmbește când îi înșiri balivernele tale, o inviți să danseze sau să bea ceva (la 50 de centimetri). Apoi, te așezi lângă ea (la 30 de centimetri). Cum încep să-i strălucească ochii, trebuie să-i aranjezi cu grijă o șuviță după ureche (la 15 centimetri). Dacă te lasă să-i aranjezi părul, vorbește-i puțin mai de aproape (la 8 centimetri). Dacă respiră mai puternic, lipește-ți buzele de ale ei (la 0 centimetri). Scopul acestei strategii este, evident, să obții o distanță negativă prin pătrunderea unui corp străin în interiorul acestei persoane (la aproximativ minus 12 centimetri, conform mediei naționale).