forgive me for missing you so bad.

In fiecare seara cad stele.Multe stele.Zeci,sute,poate mii de stele.Iar cand,in sfarsit,am vazut o stea cazatoare,am vazut-o singura.Am ramas cu dorintele si cu dorul de tine,de mine,de noi,de frumos.Si ce rost mai au nenorocitele astea de stele daca dorinta mea de a te avea aici nu se indeplineste?Ma simt exact ca si un copil de 3 ani caruia ii lipseste jucaria cu care adormea in fiecare noapte.Imi arde carnea de dorul tau,iar sufletul meu explodeaza.Fiecare celula din mine striga dupa fiecare celula din tine.Parca nici nu mai respir altceva in afara de afurisitul asta de dor,iar uneori imi doresc sa nu mai simt nimic sau si mai bine,sa uit totul.Poate asa as uita cum e langa tine.Dar sentimentele astea isi bat joc de mine,ma calca in picioare.Si ce rost are a respira cand eu ma sufoc de dor?

intr-un ultim ceas.

Ma doare tot corpul.Nici macar nu mai stiu de unde am plecat si unde am ajuns,dar stiu ca intre start si finish a fost o lupta grea;lupta cu mine insami.Am lasat armele jos si am incetat sa ma ranesc,deoarece vechile rani nici nu au inceput sa se cicatrizeze.Imi chinui corpul,il chinui pana ajung sa il vad faramite pe un camp de lupta inexistent.Am uitat de unde am plecat,dar stiu sigur ca nu ma mai regasesc in absolut nicio particica din ce sunt acum.In toti anii astia am dus un razboi continuu si nici pana acum nu stiu pentru ce.Desi eu am lasat toate armele jos,oamenii din jurul meu inca trag si imi sfasie trupul,mi-l sfarma in mii de bucatele.Sau poate asta e sufletul?Nici nu mai stiu.Zac la pamant de zile intregi si totusi inca trag.Nu e de ajuns ca oricum nu mai reusesc sa ma ridic?Iar camarazii mei sunt morti,acum sunt doar cenusa,iar la primul vant am sa ii pierd si pe ei.De fapt,cred ca la urmatorul glont am sa ma pierd pe mine.Ce sunt astia?Oameni?Soldati?Bestii pe doua picioare care nu se sfiesc sa calce pe cadavre pentru a iesi din noroi.Intr-o ultima suflare,scuip a scarba ca sunt om.

when they stop doing what they did to have you.

Se spune ca ierti oamenii care te-au ranit pentru ca inca ii mai vrei in viata ta,dar probabil nu trebuie sa ierti prea repede,pentru ca persoana respectiva iti calca si mai rau pe inima.E pacat ca unii oameni odata ce te au,nu mai fac nimic din ce-au facut pentru a te avea.E trist ca dintre voi doi,tot tu arati mai mult ce simti,desi el are mai mult de aratat,mai mult si mai mult pentru a te ajuta sa uiti ca te-a ranit odata.In ce le mai multe cazuri,e mai bine sa nu ierti si sa treci peste.De asta nu prea cred in o a doua sansa,pentru ca oamenii dupa ce o primesc,"dorm linistiti" si nu mai lupta.Trist.

Iubeşte.Iubeşte mult.

Avem timp pentru toate.Dar când vine vorba să oferim dragoste,nu avem timp.Se spune că toate se fac la timpul lor;eu zic că pentru dragoste ar trebui să existe mereu timp.Riscă.Deschide-ţi inima.Oferă o şansă cuiva.Iubeşte tot timpul şi îţi promit că la un moment dat,îşi vor face şi ceilalţi timp să te iubească.

Inger căzut din Rai.

Nu trebuie să-mi vorbesti pentru a sti că si tie iti e greu fără noi.M-astept să treci prin Iad,având in vedere că ai abandonat Raiul.Si stii ce?In iubire nu abandonezi.Nu ai cum.Abandonezi fizic,dar nu psihic si sufleteste.Incă esti legat de mine.Stii ce e trist?Că te minti,te minti că ti-e bine in altă relatie,că o să fie cum vrei tu.Dar nu o să fie.Pentru că niciodată nu o să fie,cu nimeni.Un om plin de regrete si remuscări nu va avea nimic perfect.Si dacă era imperfect,era imperfectul nostru,eram noi;nu ne stiam altfel.Nu ne stiam unul fără altul.Dar acum se pare că tu stii drumul si fără mine.Dar problema e că mă cauti de fiecare dată când te rătăcesti.Si eu?Eu ce fac?Mă injosesc de fiecare dată să te iau de mână.Si nu mai vreau.Si nici nu mai pot.Tu o să rămâi mereu un inger căzut.