Vacanţă la bunici.

Probabil că mulţi dintre voi ar vrea să mai întoarcă copilăria măcar o singură dată;să se mai bucure măcar o singură dată de vacanţele la bunici,de jocurile copilăriei şi de tot ce înseamnă copilăria.Azi,la ora de română,am discutat despre vacanţele la bunici.Am rămas profund surprinsă cînd am văzut cît de puţini şi'au petrecut unele vacanţe în sînul bunicilor.Mereu mi'am zis că vacanţele cu bunicii mei sunt o experienţă unică.Aveam ocazia să îi cunosc mai bine,să încerc să îi fac să se simtă din nou copii alături de mine.Eram extrem de fericită cînd reuşeam să îl smulg pe bunicul de la munca din grădină pentru a se juca cu mine;atunci puteam spune că lumea era a mea.Ceea ce pentru unii sunt lucruri neînsemnate,pentru mine sunt singurele amintiri pe care le am de la bunicul meu.Deoarece,el a avut doi băieţi,eu şi verişoara mea eram fetele lui,ne iubea mai mult ca orice.Cînd făceam vreo năzbîtie,şi mă certa,mă uitam la el cu ochii în lacrimi şi îl întrebam:"Nu'i aşa că tu tot o să mă iubeşti?",iar el îmi răspundea zîmbind:"Da,fetiţa mea,o să te iubesc indiferent de ce vei face".Iertarea lui era totul pentru mine.
Cît despre bunica mea,mereu am avut impresia că este o persoană foarte rea,şi că mă urăşte;cînd eram mică îi spuneam că era o vrăjitoare şi asta o scotea din minţi.Mereu se supăra şi mă certa din orice.Acum cînd am crescut am realizat că nu este chiar aşa de rea,doar că suntem persoane cu caractere total diferite şi din această cauză nu ne vom înţelege niciodată.
Aş da orice să îmi retrăiesc copilăria şi să îl am iar pe bunicul meu,lîngă mine..