Adu-ți aminte,
Că sufletul nu simte
Doar ce ar trebui
Şi poate muri.
Vrei aroganță
Şi lipsă de speranță
În fiecare moment
Trecut sau prezent.
Am crezut că m-am vindecat
Când eu de fapt m-am infectat
Cu inima ta
Si cu ceaţa din ea.
Un gol atât de plin de chin
Sunt un leac plin de venin
Un urlet plăcut
Amărât și căzut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu