Unii se nasc cu vocație de aventurieri,de deschizători de drumuri ori cu alte „abilități”.Eu am ezitat mereu, din pricină că am încercat să împac în mine doua eu-ri diferite.Unul,rațional,cu o mare nevoie de logică.Altul,afectiv,care nu s-a putut ridica deasupra sentimentelor.Eul rațional a tânjit,constant,să mă comport rezonabil.Eul afectiv i-a zădărnicit mereu eforturile.Rezultatul?Niciodată n-am știut prea bine ce vreau.Si niciodată nu m-am mulțumit cu ceea ce am reușit să obțin.
Suntem inteligenți,spirituali,zâmbim amabil,suntem rafinați,dar numai în cetatea noastră,numai între zidurile ei.Când viscolul și ploile se abat asupra teritoriului delimitat ne trezim speriați la gândul că nu suntem chiar centrul Universului.Natura pe care o ignorăm în repetate rânduri,lovește cu prezența-i teribila,scoțând la iveală teama de a pierde comoditatea noastră,recent amenințată.Cu ce-ar greși o minte neclintită,de ceea ce nu-l limitează?Si câți oare nu sunt ca mine?Copii ai marilor orașe,flori de asfalt,crescând capricios și câteodată „interesant”.