Un cântec vechi spunea..

Dă`le naibii de socoteli și de cifre.

Știi să spui câtă dragoste ai în tine?Un kil?Un litru?

Nu știi,nu?

Și atunci,dă`o naibii de matematică.

Inventează ceva ce nu există.

Pentru că ceea ce există aparține tuturor.

Dar,dacă reușești să găsești ceva ce nu există,atunci ai ceva numai al tău.Și,dacă cineva vede ceea ce vezi tu,atunci ai găsit pe cineva care trăiește ceea ce trăiești și tu.

Nu`l lăsa să plece.Oprește`l!Trăiește povestea!Povestește!

Poveștile sunt ca oamenii.

Nu sunt făcute să traiască singure.

Într`un colț al lumii este cineva care trăiește o poveste ce se oglindește într`a ta.

Uită`te în jur!

Acel cineva nu e așa departe.

E cealaltă jumătate a cărții.

Nu mai pierde timp scriind alte pagini..

Caută`l!

Restul îl veți scrie împreună.

Pentru că nu e nimic mai reușit decât două povești ce se împletesc.