Mă privește cu ochii lui goi..goi de atâta suferință..vroiam să îl fac fericit,să se simtă iubit..dar nu am reușit decât să îi provoc suferință.Simt ura în privirea lui,și mă străbat fiori reci ca vântul de decembrie.Simt cum îmi cere să plec,să uit.Dar,nu..nu am cum să plec.Nu am cum să las suferința să îi împietrească sufletul,să uite să iubească.
-Te iubesc.spun eu șoptit.
-Eu te urăsc,pleacă.Îmi rupe în față pozele cu noi și simt cum mi se rupe sufletul.
-Dar îmi pare rău și nu face asta..pozele astea sunt amintirile mele..ale tale..ale noastre.Vor rămâne în urma noastră.
-Sunt amintiri care dor,nu am nevoie de ele.
Își dă seama că nu am curajul să plec și face el primul pas,se ridică și pleacă.Se uită în ochii mei pentru ultima oară și simt cum mă sting pe dinăuntru..îmi șoptește ceva..
-Aș fi luat un glonț pentru tine..și văd cum lacrimile îi curg pe obraz.Si simt nevoia de a mă ridica și de a`i șterge lacrimile..
-Nu,nu pleca..te rog!
-Vorbele tale numai au demult efect asupra mea..
Merge clătinându`se pe stradă.Frigul,suferința și farurile unei mașini în viteză îl orbesc.
-Iubituleeeeee!mașinaaaa.
Dar parcă nici numai aude.Alerg cât pot de tare,dar picioarele nu mă mai țin în momentul când îl văd întins pe șosea..acea umbră,acea siluetă..
-Nuuuuuuuu!te iubeam..de ce tu?te rog,nu îmi face asta.Îl iau în brațe și în momentul ăsta nu vreau decât să mor..deschide ochii și îmi șoptește numele pentru ultima oară.."Raisa",numele pe care îl adora..numele care s`a stins pe buzele lui.Nu pot nici să plâng,nici să mai vorbesc.Mă uit la cer și din priviri îl implor să îmi dea iubirea înapoi.Dar e prea târziu.Mă uit la el și îi spun:"Voi lua eu un glonț pentru tine".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu