Ce fericiți eram că am găsit ce-am căutat atâta vreme
Cu tine am uitat de necazuri ,probleme
Si curios,am găsit chiar teme comune de discuție
Care făceau ca totul să fie perfect,
Care ne făceau să aparținem cercului select al celor care cred că știu ce e iubirea
Dar normal dezamăgirea și-a făcut prezența la un moment dat
Si-am aflat că nu ești ceea ce-am sperat să fii
Deși atingerile tale le simt încă
Deși în suflet mi-ai lăsat o urmă adâncă
Nu regret!
Căci am învățat încet că tot ce mi se întâmplă face parte din mine
Deci o parte din tine mă întregește cumva.
Abia acum încep să simt ploaia rece
Si-aud aceeași voce care spune:
"Lasă totul trece!"
Dar eu sunt cea ce credea că a învățat că demonii au fețe de îngeri
Si îngerii de fapt nu există
Privirea-mi tristă țintește dezorientată și-n ea insistă
Rugăminți atât de fierbinți încât
Ar întuneca minți și totuși
Nu mai pot să văd în ochii tăi ce simți
Si-mi vine să plâng dar strâng din dinți
Si-atunci cuvintele sunt lacrimile sufletului meu
Dar numai eu știu dacă mai e sau nu al meu
Sau nici eu nu mai știu oricum mi-e greu
Să las totul în urmă
Căci tu mi-ai furat visul
Si-acum mă confrunt cu abisul în care-am căzut
Si vreau să te întreb:
"Câte suflete te-au urmat și s-au pierdut?".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu