Dor şi doare.

Stau în faţa Pc'ului cu un fresh de portocale lângă mine,din care sunt tentată să beau din 2 in 2 secunde.Ok,să revenim la ale noastre.Păi mi'e dor de mare.
Mi'e dor de nopţile pierdute la mare.
Mi'e dor să dorm 2 ore pe noapte,numai ca să mă trezesc dimineaţa să văd răsăritul.
Mi'e dor să zic:"uite'l"..şi toata lumea să se uite mirată şi să mă întrebe pe cine am văzut şi eu să le răspund:"eu văd ce nu vedeţi voi".
Mi'e dor să ating nisipul.
Mi'e dor de razele soarelui.
Mi'e dor ca apa rece a marii să mă facă să tremur.
Mi'e dor de urmele lăsate de bronz.
Mi'e dor să mă uit dimineaţa pe plajă să văd dacă tipul meu e acolo.
Mi'e dor de chelnerul ăla care de fiecare dată când mă vedea se inroşea.
Mi'e dor de cartofii prajiţi de la "Împinge tava".
Mi'e dor să mă dau în mașinuțe,deşi asta pot face şi în București.Dar n'ar avea acelaşi farmec.
Mi'e dor de tot şi doare.