Azi dimineață când m'am trezit am deschis televizorul și în încercarea disperată de a căuta la ce să mă uit,am găsit Jetix.După cum știți cu toții este un program de desene animate.Pentru o clipă mi'am adus aminte de copilărie,de momentele petrecute la joacă.Îmi aduc aminte cum "furam" farfurii,linguri și castroane din bucătăria bunicii,pentru a mă duce în spatele casei și a mă juca cu apă și pământ din care,la vremea aia,eu credeam că se poate face mâncare.Bunica,când mă găsea,mă certa,dar bunicul meu,care din păcate numai este printre noi,mereu "îmi ținea partea" și la rândul lui,o certa pe bunica.
Vacanțele erau așteptate cu sufletul la gură,deoarece era o plăcere să merg la bunici,să mă joc cu cei de vârsta mea.Iarna era anotimpul meu preferat;mereu ningea mult.Îmi amintesc că într'o iarnă trebuia să mă ducă bunica acasă,era ultima zi de vacanță și a doua zi trebuia să plec la școală,dar din cauza drumurilor blocate a trebuit să mai stau 1 săptămână.Eram în culmea fericirii.
Mi'am trăit copilăria mai mult la bunici,și îmi pare rău că în ultimii ani nu am putut să îi vizitez atât de des pe cât meritau,și că nu am putut să îmi văd bunicul înainte să plece dintre noi.
Sunt adolescentă și nu regret perioada prin care trec,dar recunosc că aș vrea să mai profit măcar pentru o zi copilăria de altădată.
Totuși m'am obișnuit cu ideea că trăiesc perioada cea mai frumoasă a vieții.
Am reușit să intru într'unul dintre cele mai bune licee din București,și asta mă face mândră de ce am izbutit să realizez până acum.
Mâine sau când o să am chef voi scrie despre adolescență,și despre ce înseamnă ea pentru mine.
Vacanțele erau așteptate cu sufletul la gură,deoarece era o plăcere să merg la bunici,să mă joc cu cei de vârsta mea.Iarna era anotimpul meu preferat;mereu ningea mult.Îmi amintesc că într'o iarnă trebuia să mă ducă bunica acasă,era ultima zi de vacanță și a doua zi trebuia să plec la școală,dar din cauza drumurilor blocate a trebuit să mai stau 1 săptămână.Eram în culmea fericirii.
Mi'am trăit copilăria mai mult la bunici,și îmi pare rău că în ultimii ani nu am putut să îi vizitez atât de des pe cât meritau,și că nu am putut să îmi văd bunicul înainte să plece dintre noi.
Sunt adolescentă și nu regret perioada prin care trec,dar recunosc că aș vrea să mai profit măcar pentru o zi copilăria de altădată.
Totuși m'am obișnuit cu ideea că trăiesc perioada cea mai frumoasă a vieții.
Am reușit să intru într'unul dintre cele mai bune licee din București,și asta mă face mândră de ce am izbutit să realizez până acum.
Mâine sau când o să am chef voi scrie despre adolescență,și despre ce înseamnă ea pentru mine.
O seara minunata!
RăspundețiȘtergere