miercuri, 9 decembrie 2009

Doi.

Doi. Suntem doar noi doi. Ne ascundem de ceilalți, ne trăim visul și ne iubim. Suntem tineri și ne iubim. Stăm în camera asta de o săptămână. Pare c-au trecut vreo trei.

Ce haos! Sticla de Jack golită aseară zace pe noptieră alături de două pachete de țigări. Ne-am aruncat pe jos hainele transpirate, printre alte sticle, cutii, boarfe ce nu erau ale noastre sau hârtii. Mirosea a liniște dar aerul era greu de atâta tensiune. Afară e soare. Prin singurul ochi de geam trece o lumină bolnavă. Ne place.

Se ridică din pat și își aprinde o țigară. ‘Nimic nu-i mai bun decât țigara de dimineață’, zice. Cu asta ne începem ziua. Am intrat într-un soi de rutină. Se așază pe fotoliul slinos , ros de timp și molii. În lumina verzulie fumul se rotește, face bucle halucinante, oprește timpul în loc. Iar noi amorțim. Amorțim și privim spectacolul fascinați.

Schimb piesa. O studiez pe ea. Urmăresc cu privirea liniile trupului ei, conturate de umbre și hașuri de lumină. Inima parcă îmi coboară în stomac. Îmi bate tare. Iubesc corpul uman. O iubesc pe ea. Sunt hipnotizat de mișcările mușchilor. Ador s-o văd cum duce elegant țigara la gura, cum strânge ușor ochii atunci când trage din ea. Buzele-i par mai senzuale când scoate afară fumul bolnăvicios. E cald aici înăuntru iar sânii mici și picioarele ii lucesc ușor. Pielea ei ușor bronzată cheamă la un nou joc erotic. Îmi place când pielea ei se lipește de a mea. Spectacolul asta este aproape orgasmic. Iar eu îl văd din și din nou și din nou...

Da. Sunt maniac. Sunt obsedat. Dar nu rănesc. Ma pierd în contemplare, alcool și tutun.

Revin la ea. Puțin scrum i-a căzut pe genunchi. Dar nu se mișcă. E tot acolo în fotoliul slinos. Țigara s-a ars acum până la filtru, îi arde degetele. Nu schițează vreun gest. Privirea îi e fixată in același punct. Nu clipește. Timpul încă stă în loc.

Deschid ochii și trag adânc aer în piept. Miroase a fum. Mă ridic din pat și-mi aprind o țigară. ‘Nimic nu-i mai bun decât țigara de dimineață’, așa-mi spunea. Mă uit în jur : haos. Sticle golite de prea mult timp, pachete de țigări pe noptieră, hainele transpirate-mi sunt aruncate pe jos, printre alte sticle, cutii, boarfe ce nu sunt ale mele sau hârtii. Fotoliul slinos și ros de timp și molii este gol.


Plecase prea devreme.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu