Si recunosc că am numai motive stupide pentru a`ți da papucii,știu că sunt o ciudată.Îmi amintesc și toate zilele în care îți spuneam că te iubesc și tu ziceai că sunt o fraieră,că nu știu să iubesc,că sunt mult prea rea.Dar cu tine am fost exact cum sunt,poate de asta ai fost singura persoană care mi`a spus că sunt ciudată,dar ciudată într`un mod adorabil.

Îți plăcea să te trezești dimineața lângă fata cu părul roșcat,fata diferită de ceilalți.Si acum nici nu știu de ce îți dau papucii,de ce rătăcesc străzile astea fără pașii tăi în urma mea,de ce beau ceașca asta de cafea fără o altă ceașcă lângă mine,de ce înainte ocupam două scaune în autobuz,iar acum ocup doar unul..

Îmi amintesc ziua aia când ne uitam fascinați la desene și tu dintr`o dată ai simțit o poftă nebună de mine,apoi de "țigara de după".Era ciudat să iubesc un tip care adoarme pe pieptul meu și se trezește la picioarele mele,care fuma doua pachete de țigări pe zi fără să`i pese de bani sau de alte lucruri,care dacă la două noaptea vroiam jeleuri,căuta o oră un non`stop și venea cu jeleuri..un tip care implora un sărut când eram supărată,un tip care râdea din priviri.Ai fost singurul care m`a văzut altfel decât ceilalți;lângă tine mi`am lăsat masca deoparte și mi`am privit chipul în aceeași poveste cu al tău.Mă tachinai mereu și îmi făceai cafeaua dulce,deși știai că o vreau amară,te scuzai zicând:"te mai îndulcești și tu puțin"..Si așa am ajuns să îmi beau și azi cafeaua dulce.

Am scris destule capitole împreună,doar unul singur a rămas neterminat,știi tu care.Probabil cel pe care îl voi scrie într`o altă viață tot lângă tine.

P.S. Să nu uiți că am fost prima cu care ai scris povestea parcului Titan.