sâmbătă, 19 decembrie 2009
Tăcere pentru totdeauna.
Când ai nevoie de dragoste.
miercuri, 16 decembrie 2009
Zile de decembrie.
sâmbătă, 12 decembrie 2009
miercuri, 9 decembrie 2009
Doi.
Interzis nefumătorilor.
luni, 30 noiembrie 2009
Asta e pentru ce a fost.
luni, 23 noiembrie 2009
Bărbații.
joi, 5 noiembrie 2009
Despre mine.
luni, 2 noiembrie 2009
O mie.
joi, 29 octombrie 2009
Dragostea.
marți, 27 octombrie 2009
Un cântec vechi spunea..
duminică, 25 octombrie 2009
Marea..
vineri, 16 octombrie 2009
10 things I hate about you.
and the way you cut your hair.
I hate the way you drive my car,
I hate it when you stare.
I hate your big dumb combat boots
and the way you read my mind.
I hate you so much it makes me sick,
it even makes me rhyme
I hate it when you lie.
I hate it when you make me laugh,
even worse when you make me cry.
I hate it when youre not around,
and the fact that you didnt call.
But mostly I hate the way I dont hate you,
not even close
not even a little bit
not even at all.
marți, 15 septembrie 2009
El despre mine..
Te iubesc pentru că..
miercuri, 2 septembrie 2009
Aripi frânte.
duminică, 30 august 2009
De ce iubim bărbații?
Pentru că niciodată nu ne înțeleg,dar nu renunță la asta niciodată.
Pentru că văd frumusețea în femei,când femeile au încetat de mult timp să vadă vreo frumusețe în ele însele.
Pentru că pot reproduce ecuații matematice și fizice lungi,complicate,machiavelice sau incredibile,dar pot să rămână fără vreo soluție când vine vorba de femei.
Pentru că trăiesc ca să ne facă să zâmbim.
Pentru că nu le e niciodată frică de întuneric.
Pentru că nu le pasă cum arată sau dacă îmbătrânesc.
Pentru că ne fac să râdem.
Pentru că insistă să facă și să repare lucruri pentru care nu au pregătire,cu încrederea naivă a unui adolescent care știe de toate.
Pentru că nu poartă și nu visează vreodată să poarte tocuri.
Pentru că spun povești foarte frumos.
Pentru că le e frică să chelească.
Pentru că întotdeauna știi ce gândesc și întotdeauna spun ce vor exact să spună.
Pentru că cea mai mare frică a lor este să nu fie un bărbat adevărat,iar pentru aceasta trebuie să se retragă din când în când.
Pentru că abilitatea lor de a visa este probabil cea mai mare resursă de energie intactă de pe planetă.
Pentru că fac mari eforturi să ascundă,fără succes,că sunt fragili și umani.
Pentru că fie vorbesc prea mult,sau deloc.
Pentru că întotdeauna își termină mâncarea din farfurie și sunt
recunoscători pentru asta.
Pentru că sunt întotdeauna capabili să învețe și să se schimbe.
Pentru că sunt exploratori și visători de neîntrecut.
Pentru că ne pot privi în ochi și să ne topească instantaneu.
Pentru că vor să fie omnivori ori asceți,războinici sau amanți,artiști sau generali,dar nu fac compromisuri.
Pentru că pentru ei nu există niciodată prea multă adrenalină.
Pentru că după toate întâmplările,nu pot trăi fără noi,oricât de tare ar încerca.
Pentru că sunt aproape de noi când avem nevoie de ei.
Pentru că,curăță șemineul și duc afară gunoiul sau îți cară bagajul fără a te întreba măcar.
Pentru că sunt într-adevăr pe atât de simpli pe cât afirmă că sunt.
Pentru că le plac lucrurile extreme și atunci când ajung acolo,noi suntem gata să-i prindem.
Pentru că sunt deștepți,tandri și puternici.
Pentru că îi iubim,și doar un bărbat ar gândi că acest lucru necesită explicație.
Pentru că mereu ne vor apăra de câini,deși poate și ei au fost vreodată mușcați.
Pentru că pot fi atât de indiferenți la atâtea chestii,față de femei,care se agită și pentru cel mai mic lucru.
Pentru că se pot uita ani întregi la fotbal și vor striga cu aceeași pasiune "goooool!".
Pentru că știu să ne spună ce trebuie când trebuie,chiar dacă nu vine din suflet.
Pentru că mereu vor fi curioși ca niște băieței,să afle ce avem în geantă.
Pentru că pot suporta ore întregi de cumpărături,doar ca să ne vadă fericite.
Pentru că au un farmec aparte atunci când îți zâmbesc pervers,simpatic sau diabolic pe stradă gândindu-se mai apoi cum ar putea să ajungă în pat cu tine.
Pentru că nu toți bărbații sunt așa...
Pentru că măcar o singură dată am căutat câteva din trăsăturile paternale în persoana lângă care ne-am trezit.
Pentru că în copilărie,băiețeii erau cei de treabă care ne lăsau să jucăm fotbal și baschet cu ei..sau pentru că erau băiețeii cei antipatici care încercau să ne sperie cu șerpi și broaște râioase dar niciodată nu reușeau.
Pentru că după ce ne loveau din greșeală sau intenționat cu mingea de baschet veneau cu toți amicii lor băieți să ne consoleze.
Pentru că în adolescență ei erau cei care veneau cu noi la suc,fie doar ca amici foarte buni,fie să ne facă geloși foștii'.
Pentru că tot în adolescență erau foarte timizi și nu aveau curajul să ne zică ceva și și-au petrecut tot liceul urmărindu-ne de la depărtare fără să aibă curajul să ne salute măcar.
Pentru că trebuie să recunoaștem că din când în când sunt nevoiți și chiar reușesc să ne suporte eroic (erotic) toate mofturile.
Pentru că este o plăcere să îți vezi iubitul încercând să gătească doar ca să îți demonstreze că "și el poate".
Pentru că adorăm să îi vedem în genunchi cerându-ne iertare sau în căsătorie.
Pentru că înainte de a fi împreună a făcut o obsesie pt cea mai bună prietenă a mea și a sfârșit prin a încerca să se apropie de ea prin mine...nu contează că plângea pe umărul tau,în cele din urma nici una nu l-am avut.
Pentru că nu pot să stea cinci minute în aceeași cameră cu tine fără să te sărute sau măcar să încerce dacă asta își doresc.
Pentru că este o plăcere bolnavă să îi vezi cum vin la serviciu după tine și sunt obligați să se uite cum te apleci peste xerox...
Pentru că este superb să îl vezi nervos și stresat înainte de prima noapte în care doarme la tine gândindu-se la dimineața ce va urma.
Pentru că prin intermediul nostru își aduc aminte de sănătatea lor și se lasă de fumat.
Pentru că viața nu ar fi la fel dacă nu ai avea pe cineva care să îți dea dureri de cap,ulcer perforant pe bază de stres,boli cardiace sau săruturi dulci dimineața .
Pentru că viața nu ar fi la fel dacă din când în când nu ți-ar zâmbi un străin enigmatic.
Pentru că unii dintre cei mai frumoși reprezentanți ai sexului opus sunt
oameni de valoare (și nu numai actori de gen Brad Pitt și americani) ci și români și străini precum Andrei Pleșu,Constantin Noica,Lucian Blaga,Mircea Dinescu,Horațiu Mălăiele,etc etc etc .
Pentru că nu pot să înțeleagă de ce am bea ceai negru cu lapte condensat.
Pentru că se enervează când îi batem la biliard și îi facem geloși când ne uităm după Paul Hunter,Higgins sau alții de genu' deși noi ne uităm doar la felul în care joacă.
Pentru că este un vis să te trezești în cămașa lui și să te duci să faci o cafea dimineața devreme.
Pentru că numai cu unii din ei poți bea o cafea în liniște fără să te sece și să te scoată din sărite ca o amică guralivă.
Pentru că pot să conducă fain și încearcă să fie de treabă când suntem noi la volan (sau nu)...
Pentru că nu te deranjează când citești dacă îi lași să își facă damblaua săptămânală la bere cu băieții sau la un meci de fotbal.(sau nu).
Pentru că pot provoca atâta durere dar tot ei o iau...
Pentru că bărbații sunt singurul antidot bolii psihice pe care tot ei au cauzat-o .
Pentru că toată durerea se transformă într-o imensă plăcere și viceversa (nu vă gândiți la perversiuni) este efectiv vorba de durere și plăcere psihică.
Pentru că ei cred că noi nu putem juca murdar și până la capăt dar putem atât de bine,câteodată mai bine decât ei.
Pentru că și nouă ne plac jocurile minții nu numai lor .
Pentru că fără ei nu am mai avea nevoie nici de cafea în exces.
Pentru că ne place să îi chinuim la fel cum fac ei cu noi doar că noi îi putem consola mai bine,ei prin consolare înțeleg sex de împăcare...
Iubim bărbații,nu din lipsă de ocupație sau din plictiseală ci pentru că așa e firesc.
Pentru că îmi place să sufăr știind că urmează și un pic de fericire.
Pentru că avem nevoie de un semi-echilibru.
Pentru că ne simțim protejate cu ei.
Pentru că ne fac să plângem.
Pentru că ne fac să râdem.
Pentru că ne lasă să intrăm primele într-o încăpere și pentru că plătesc consumația amândurora,adică sunt galanți.
Pentru că de față cu noi se abțin să înjure sau să folosească cuvinte urâte.
Pentru că ne fac pe plac.
Pentru că nu înțeleg cum stă treaba cu ciclul,epilatul,sau curele de slabire.
Pentru că ei chiar dau bani pe reviste porno.
Pentru cum se uită insistent la noi,în autobuz.
Pentru că nu renunță ușor.
Pentru că sunt în stare să se bată oricând,oricum și cu oricine pentru tine.
Pentru că nu plâng.
Pentru că sunt păroși și nu le pasă.
Pentru că sunt mai înalți.
Pentru că nu ar recunoaște că s-au uitat la altă femeie pe stradă,chiar dacă noi știm.
Pentru că dintr-un anume motiv,le place să vadă un grup de bărbați care fugăresc o minge de la stânga la dreapta.
Pentru că ne cară bagajele.
Pentru că nu mimează orgasmul.
Pentru că dacă transpiră,îi vrem atunci și acolo.
Pentru felul în care ne țin în brațe.
Pentru că nu ar accepta ca un alt bărbat să fie mai bun în pat.
Pentru cum ne mângâie pe păr.
Pentru cum se uită la fundul nostru când ne ridicăm de la masă și cred că noi nu știm.
Pentru cum vor să pară duri.
Pentru că ne închină toate operele lor.
Pentru că ne fac cadouri.
Pentru că ne cumpără flori.
Pentru că nu le pasă de creme,măști și geluri de duș.
Pentru că uită să lase colacul.
Pentru că ne suportă sindromul pre-menstrual.
Pentru că au întotdeauna chef de sex.
Pentru că se laudă cu noi.
Pentru că ne încălzesc mâinile atunci când ne e frig.
Pentru cum ne pun hainele lor pe umeri,chiar dacă lor le este foarte frig.
Pentru că atunci când ne ating,simțim că le aparținem.
Pentru că sunt entuziasmați atunci când vor să ne facă o surpriză,chiar dacă nu reușesc.
Pentru că sunt geloși.
Pentru că într-o ceartă,ne lasă să avem ultimul cuvânt.
Pentru că duc gunoiul.
Pentru că,deși nu le face nicio plăcere,sunt întotdeauna dispuși să strivească orice gânganie păroasă și urâtă care ne sperie.
Pentru că sunt geloși pe Brad Pitt.
Pentru că vin cu noi la orice film siropos.
Pentru că ei comandă pentru noi la restaurant.
Pentru că atunci când ne doare,ne pupă și trece.
Pentru că le place să fie romantici,chiar dacă nu recunosc.
Pentru că adormim cu gândul la ei.
Pentru că arată extraordinar în costum.
Pentru că dimineața,înainte să se spele pe dinți,nu se pot abține să ne sărute.
Pentru că încearcă să ne gătească.
Pentru că scriu urât.
Pentru că ne conduc până acasă.
Pentru că sunt stângaci și timizi înainte de primul sărut.
Pentru cum roșesc.
Pentru că devin umili atunci când își dau seama că au uitat de aniversare.
Pentru că sunt convinși că știu ce credem.
Pentru cum exersează cererea în căsătorie.
Pentru cum ne pun un inel pe deget,pentru cum ne închid colierul la gât și pentru că sunt întotdeauna dispuși să ne închidă rochia la spate.
Pentru că au mai mulți hormoni decât noi.
Pentru cum se chinuie să ne deschidă sutienul.
Pentru că ne plac și dimineața,ciufulite.
Pentru că nu le pasă că berea îngrașă.
Pentru că ne spun că avem un abdomen frumos,când de fapt e doar burta.
Pentru că ne vor indecente,dar doar pentru ei.
Pentru că ne întreabă prietenele ce cadou să ne cumpere.
Pentru că se descurcă fără hârtie igienică și tampoane de vată.
Pentru că vin mai devreme la întâlniri.
Pentru că ne plac însărcinate.
Pentru că poza lor stă bine în rama noastră.
Pentru că ne oferă întâietate.
Pentru că ne lasă pe noi să alegem unde mergem și nu comentează opțiunea.
Pentru că se prefac că nu le pasă când vorbim de alți bărbați.
Pentru că vor să ne facă geloase,vorbind despre alte fete.
Pentru că într-un grup de prieteni,se așează mereu lângă noi.
Pentru că se vaită că trebuie să se bărbierească în fiecare zi.
Pentru că sunt leneși.
Pentru că spun că vor să doarmă cu noi,când e clar că vor mai mult.
Pentru că le place să ne povestească ce au mai învățat,citit și ce au mai ascultat.
Pentru că atunci când ne plimbăm,mâna lor o găsește pe a noastră.
Pentru că nu au celulită.
Pentru că devin copii atunci când îi pui în fața unui joc pe calculator.
Pentru că ne împacă atunci când suntem bosumflate.
Pentru că ne respectă.
Pentru că ne iau în brațe când dorm lângă noi.
Pentru că sunt singurii care ne fac să ieșim duminica din casă.
Pentru că își păstrează sufletul și spiritul de copil mai multă vreme decat noi și îl expun atunci când e nevoie.
Pentru că ne șoptesc că ne iubesc.
Pentru că lângă ei vrem să ne trezim dimineața.
Pentru că vrem să îmbătrânim lângă ei.
Pentru cum ne iubesc.
luni, 17 august 2009
Schimbări.
Să facem lucrurile și altfel decât suntem obișnuiți,să ne schimbăm..
Să ne schimbăm stilul de viață..
Să zicem:"Frate de azi mă apuc să citesc o carte,decât să ies la un cui".Să nu știu..ceva de genu`.
Să ne schimbăm comportamentul într`o relație,să numai fim ca niște roboți..mereu clădim ceva și apoi dărâmăm,și apoi o luăm de la capăt în același ritm.De ce nu ne ambiționăm să facem ceva nou?să schimbăm ceva în noi..să ne acceptăm și alte calități,alte defecte..
vineri, 7 august 2009
Nu te iert.
Nu începe prin a-ți arunca hainele pe jos.
Ascunde-ți vorbele,e timpul tău să asculți
Ai vorbit prea mult în anii ăștia mulți.
De tine,de timp,de noi,de lumea care e între noi
De tot ce s`a întâmplat,de tot ce m`a marcat
Degeaba spui că te-ai schimbat.
Nici tu nu mai crezi ce zici
In viața mea nu mai accept să îmi pui piedici.
Mă atingi ușor,mă amețești
Din vis tu nu vrei să te trezești.
Provocator îmi spui că mă iubești.
M-am săturat de vorbe
Vreau fapte,nu povești....
Mă atingi ușor,mă amețești
Din vis tu nu vrei să te trezești
Provocator îmi spui că mă iubești.
M-am săturat de vorbe
Vreau fapte,nu povești....
Nu te speria dacă sunt fată rea
Era și timpul să spun și eu ceva.
Știu,nu-ți vine să crezi
Că nu te mai doresc
Să mă mai dezbrac pentru tine
Nu mă mai obosesc
Să te privesc
Să te ating
Să-ți șoptesc....
Cuvinte dulci cum ar fi "TE IUBESC".
Ai distrus tot și-ți spun:nu te iert
Am deschis ușa să pleci încet.
Mă atingi ușor,mă amețești
Din vis tu nu vrei să te trezești
Provocator îmi spui că mă iubești.
M-am săturat de vorbe
Vreau fapte,nu povești....
Mă atingi ușor,mă amețești
Din vis tu nu vrei să te trezești
Provocator îmi spui că mă iubești.
M-am săturat de vorbe
Vreau fapte,nu povești....
miercuri, 5 august 2009
Eu,tu şi restul lumii.
Zi-mi când trebuie să ajungi ca să știu când să plec
Sec.Mai sec ca orice vin e că poate acum te țin...
De mână,și peste un an sau mai puțin ne trezim
Că nu mai știm de fapt cum să ne ocolim
Că noi doi nu mai suntem de mult în același film
Hai...să golim paharul ca și asa e plin
Că și asa ne știm...
Toate defectele și cred că ne țin pe loc,sentimentu-i reciproc
Pui tot pe foc și mă priveşti ca p-un escroc
Eu nu mai te provoc,tu nu mai taci deloc
O iau din loc și nu doar ca să am de unde să mă întorc
În sinea ta îţi vine să arunci cu toate după mine
Cu sfaturile tale,ce să fac de azi pe mâine?
luni, 13 iulie 2009
Sentimente.
Mi`ai zis de multe ori că odată cu mine s`au schimbat multe în viața ta,că odată cu mine au venit și lucrurile bune,că eu sunt tot ce îți trebuie,că eu sunt ceea ce tu numești "piesa care îmi lipsea".Crede`mă că și tu mi`ai dat viața peste cap,dar într`un mod atât de plăcut..
Când ți`am auzit prima oară vocea am zâmbit fără să îmi dau seama.Nu știu de ce simțeam nevoia să te aud în fiecare minut,să știu că ești bine..Nu știam de ce îmi invadaseși gândurile;deveniseși un drog,din care trebuia să îmi iau doza zilnică.
In prima săptămână am ezitat să ne spunem "te iubesc",deși știam amândoi că asta simțim,că asta vrem să auzim unul de la celălalt.Acum aud "te iubesc" în toate cuvintele tale,nu trebuie să o mai spui,o simt eu.
Ai reușit să mă atragi în jocul tău și nu cred că o sa îl mai pot termina vreodată,pentru că îmi doresc mult prea multe și numai jucând jocul ăsta le`aș putea primii.
Simt atât de multe pentru tine,încât nu le voi putea transcrie niciodată în totalitate;sunt sentimente mult prea profunde.
Îți mulțumesc că introducându`mă în planurile tale de viitor,m`ai învățat să visez din nou.
Îți mulțumesc că mi`ai arătat cum e să iubești cu adevărat și să trăiești clipa.Îți multumesc că mi`ai demonstrat că nu toți băieții sunt la fel,și că tu cu siguranță,ești cel mai special.
Ador felul în care mă săruți pe frunte..felul în care mă faci să mă simt..iubită,împlinită,fericită..cu fiecare sărut,cu fiecare atingere,te vreau din ce în ce mai mult..
Mi`ai zis într`o zi că suntem foarte norocoși,că ne avem unul pe altul,că mulți caută o viată întreagă ce avem noi acum,și nu găsesc;dar că deși avem,trebuie să știm să păstrăm.
Voi fi mereu lângă tine să te fac să zâmbești,să te ascult,să te ridic când ești la pământ,să iți dau un sfat,să îți spun că te voi iubii mereu indiferent de ce se va întâmpla.
duminică, 12 iulie 2009
Dragostea.
După părerea mea,dragostea nu e orbire,ci,din contră e spor violent de luciditate.Ea ne ridică în proprii noștri ochi și,totodată, dezvăluie aproape tot ce e mediocru în noi.La lumina ei,îți vezi,într-un chip misterios și inevitabil,ca niciodată înainte,scăderile,meschinăriile,micimile,lașitățile.Si cât de mult ai vrea să fii așa cum te vede celalalt!Niciodată n-ai fost atât de atent la impresiile altuia și nu te-ai măsurat,la fel de preocupat,în funcție de ele.Ti-au crescut aripi,însă știi precis cât plumb ai în picioare.Poți mai mult decât înainte,dar vezi mai clar și ce nu poți.Neputințele tale se întrec în limpezime cu aspirațiile tale și,rușinat,încerci să micșorezi distanța dintre ceea ce știi că ești în realitate și ceea ce intuiești că vede în tine cel pe care îl iubești.Vrei să fii și vrei să pari.Si dacă nu te revolți împotriva sursei de lumină,n-ai altă cale decât să dorești să devii mai bun.Întrucât știi lucruri pe care înainte le treceai cu vederea sau nu-ți păsa de ele,dar acum te stânjenesc fiindcă te coboară în ochii celui pe care-l iubești.Aspiri să înlături tot ce l-ar putea dezamăgi și,la drept vorbind,nu faci aceste sacrificii din generozitate.Ele sunt un fel de mutilări fericite.Le accepți pentru a fi cum ai vrea să fii.Si cum începi să fii,de fapt,deoarece fără să știe celălalt ești,devii,într-o măsură,opera lui.Victima lui.
Aici stă,probabil,marea forță stimulatoare a dragostei.Si tot aici se află,poate,explicația pentru revolta misoginilor sau pentru graba lui Don Juan de a-și lua tălpășița.Ei nu îndură opresiunea unei lucidități suplimentare,care le amenință liniștea.Greșesc oare sau primul simptom al declinului unei iubiri e,într-adevăr,tendința de a fi,din nou,mulțumit de tine,de a nu mai dori să pari mai inteligent,mai curajos,mai bun decât ești?Te reconciliezi cu ceea ce a fost alarmat,stingherit,în tine.Vrei să nu mai depinzi de visurile celuilalt.Si-l lași să se descurce cum poate cu sinceritatea ta,să constate că politețea poate fi uneori mai rea decât o insultă.
Cred că întotdeauna va exista în mulți dintre noi teama că vom ajunge să ne pierdem identitatea proprie și vom fi transformați de celălalt într-o relație de dragoste.Ne simțim amenințată liniștea.De aceea suntem,poate,de multe ori,inflexibili și luptăm cu încrâncenare pentru a ne impune un anumit punct de vedere.Dar în loc să ne lăsăm erodați de această teamă,nu ar trebui oare,mai degrabă,să ne lăsăm modelați de celălalt?Sau,mai precis,de sentimentele la care îți oferă acces prin modul înalt la care te face să vibrezi?Nu ar fi mai bine dacă am privii aceste lucruri ca pe niște mutilări fericite?
Leapșa.
1. Luați cartea cea mai la îndemână, deschideți la pagina 18 și scrieți aici al patrulea rând:
"Am ceea ce s`a descris medical drept "tulburări de relaționare".
2. Fără să verificați cât e ora?
14:00
3. Verificați!
14:04
4. Cum sunteți îmbrăcat?
În pijamale :)).
5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitați?
La blog`ul unei prietene :)).
6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Claxoanele mașinilor și pe tata vorbind cu peștii (wtf?!).
7. Când ați ieșit ultima dată și ce ați făcut cu ocazia respectivă?
Ieri,am fost până la țară.
8. Ce ați visat ieri noapte?
Hmm,că eram cu mama și am fost rapite,și eu tot țipam "Mi`e dor de Dragoș!".
9. Când ați râs ultima dată?
Ieri.
10. Ce aveți pe pereții încăperii unde sunteți?
Aerul condiționat.
11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Hmm,o insulă.
12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Ghosts of Girlfriends Past.
13. Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
Pe tata vorbind cu peștii.
14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Mă mai gândesc.
15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă?
Tata vorbește cu peștii.
16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Raisa sau Ioana.
17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Octavian sau Matei.
18. V-ati gândit deja să locuiţi în străinătate?
Da,în Germania.
19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
Să îmi spună că am venit doar în vizită.
20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
Cu siguranță,bărbații.
21. Vă place să dansaţi?
Yes,man!
22. George Bush?
Ala de e francmason?
23. Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
Un film,pe Antena 1.
24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?.
Îl voi ţine pentru mine.Glumeam,voi spune doar 2:Tibișor și Irina.
joi, 11 iunie 2009
marți, 9 iunie 2009
Suntem inteligenți,spirituali,zâmbim amabil,suntem rafinați,dar numai în cetatea noastră,numai între zidurile ei.Când viscolul și ploile se abat asupra teritoriului delimitat ne trezim speriați la gândul că nu suntem chiar centrul Universului.Natura pe care o ignorăm în repetate rânduri,lovește cu prezența-i teribila,scoțând la iveală teama de a pierde comoditatea noastră,recent amenințată.Cu ce-ar greși o minte neclintită,de ceea ce nu-l limitează?Si câți oare nu sunt ca mine?Copii ai marilor orașe,flori de asfalt,crescând capricios și câteodată „interesant”.
luni, 8 iunie 2009
Fericire.
-E trenul tău spre fericire!
-Nu,nu e.Fericirea mea e lângă el.Întorcându'mă pe toate părțile vrând să îmi dau seama cine încearcă să îmi schimbe părerea despre fericire,observ cu stupoare că nu e nimeni aici și nici măcar difuzoare nu sunt,dar totuși de unde se aude?Parcă încercând să îmi spulbere întrebările,trenul sosește exact la linia 5.
Pășesc în tren cu ezitarea unui copil atunci când se întreabă ce se va întâmpla dacă va strivi gândăcelul cu piciorul.
Trenul e gol.Se simte miros de iasomie.În timp ce încep să cutreier locul ăsta fără de înțeles,trenul o ia din loc.O speranță..înseamnă că nu sunt singură,cineva e aici cu mine.Oare știe că sunt aici,oare m'a văzut urcând?Ce mi se întâmplă?Ce caut aici?Dați'mi drumul!
Alerg în tren,alerg după un răspuns la toate întrebările astea și deodată podeaua se transformă în nisip fierbinte și deasupra soarele parcă râde de naivitatea mea.Câmpiile pe lângă care treceam mai devreme au devenit apă,cu valuri spumegând,acum măcar știu unde sunt..la mare.Asta e oare fericirea mea?Aici o voi găsi?Sunt întrebări la care voi găsi răspuns când nu mă voi aștepta.
În depărtare un băiat se zbate în valuri.Fug cât mă țin picioarele pentru a'l salva la timp.Îl scot din apă cu speranța că încă trăiește.
-Hei,puteai să mori!
-Nu sunt în Rai și tu nu ești un înger?
-Sunt doar halucinațiile tale!Ce făceai aici?
-Am venit aici să găsesc răspunsuri la multe întrebări,care în ultimul timp mă seacă tot mai des,dar nu am reușit decât să adâncesc misterul lor și mai mult,asa că am hotărât să termin totul,să găsesc răspunsurile mele "Dincolo".
-Nu se poate termina totul când vrei tu!
-Probabil.Dar tu ce cauți aici?Credeam că sunt singur.
-Și eu credeam același lucru pană să te întâlnesc pe tine.Dar cred că am fost prinși amândoi în același joc.Acum câteva minute eram acasă lângă prietenul meu și acum salvez un necunoscut de la înec.Halal joc!Tind să cred că e doar imaginația mea.
-Nu,nu e imaginația ta.Ascultă marea,privește soarele,simte vântul,astea sunt realitate.
-Da,cred că oarecum destinul m'a adus aici pentru a reîncepe să mă bucur de lucrurile frumoase ale vieții,pentru a mă scoate din rutină.Știi înainte de a'l cunoaște pe el eram liberă,nu mă durea sufletul,nu era nevoie să mint și să mă mint,să ignor,să țip..dar acum parcă îmi lipsește liniștea aia de altădată.Poate că dacă vom încerca să găsim împreună răspunsuri la întrebările care ne frământă,le vom primi.
-Împreună?
-Te deranjează?Dar numai spuse nimic,îmi luă mâna și mi'o așeză într'a lui,lăsându'ne amândoi cuprinși de liniștea care ne învăluise.Valurile marii ne dădeau răspunsuri pe care încercam să le descifrăm,neștiind că adevăratele răspunsuri se găsesc în sufletele noastre.Vroiam să rămân acolo pentru totdeauna,dar mă mințeam că fericirea mea e undeva într'un pat,dormind.
Asta era fericirea,asta era liniștea de care aveam nevoie!Mereu am ținut vie speranța că o voi găsi,și când eram aproape sigură că am găsit'o,mi se arată în alt mod,bătându'și joc de toate crezările mele dinainte.
Am rămas acolo până noaptea,când el mi'a spus că trebuie să plece,dar că se va întoarce la mine oricând voi avea nevoie.
Priveam în urma lui,la pașii pe care îi lăsa în nisip,neștiind că îmi las fericirea să plece.M'am aruncat dezamăgită în valurile marii și am ajuns pe patul meu de acasă.El se trezise.
-Pot doar să îți multumesc că m'ai condus spre adevărata fericire.Ai fost doar un actor în piesa asta,ți'ai terminat rolul,ești liber să pleci!i'am spus eu cu nesiguranță în voce..
-Plec dar fericirea ta vine cu mine!îmi spuse el cu un zâmbet amar pe față.
-Nu ai cum să o iei,m'am bucurat de ea și mă voi bucura oricând voi avea nevoie,doar că data viitoare nu o voi mai lăsa să plece atât de curând.Acum,pleacă!
Am învățat.
De ce trebuie să gandim în cele mai multe cazuri rațional și nu cu inima?De ce nu strigăm cu voce tare ceea ce ne dorim cu adevărat,nu ceea ce se așteaptă ceilalți să ne dorim?
De ce nu ne punem sentimentele pe tavă?Da,știu,pentru că putem fi răniți,ceea ce trebuie să recunosc,ni se întamplă mai mereu.
Am fost rănită în repetate randuri de oameni de la care nu mă așteptam,pentru că îmi arăt sentimentele într'o manieră mult prea profundă pentru lumea asta.Dar de cate ori am căzut m'am ridicat.Pentru că ceea ce era o luptă cu ceilalți,era un război cu mine însămi,pe care trebuia să îl caștig cu orice pret.
De fiecare dată fac aceeași greșeală,deși nu o pot socoti greșeală,pentru că a arăta cuiva ce simți pentru el,e un lucru minunat și ar fi mult mai minunat dacă ar exista persoane care să aprecieze.Cand treci printr'un asemenea moment,încearcă să găsești puterea de a merge mai departe în sentimentele tale.
Lumea te va cataloga drept prost daca le vei spune că pentru tine dragostea e tot ce contează.Las'o în pace!Mai tarziu,aceeași lume îți va da dreptate.Ai să te miri,probabil.Păi n'ai de ce;n'ai crezut și tu ce'au crezut ei și apoi ai trecut în randul celor atinși de iubire?
Trăiește cu speranța că într'o zi vei găsi persoana care îți va oferi dragostea de care ai atata nevoie.
Așa cum spunea Octavian Paler:"Am învățat că dacă cineva nu te iubește cum îți dorești tu asta nu înseamnă că nu te iubește".Am învățat că fiecare om își exprimă sentimentele în felul lui și că deși nu îți arată atat de multă dragoste pe cat îi arăți tu,asta nu înseamnă că nu o face și el,s'ar putea chiar,s'o facă din tot sufletul.
Ai încredere în tine și în persoanele care te merită cu adevărat.Iubește pentru a fi iubit si crede pentru a fi crezut.Dar ai grijă în palma cui îți așezi încrederea.Si tine minte,oamenii care te iubesc și te merită nu te vor face NICIODATA să plangi!
Ascultă'ți părinții!Desi pare o absurditate,îți garantez că sunt situații în care ne pot ajuta cu adevărat.
Iubește și nu regreta niciodată iubirea pe care ai oferit'o,chiar dacă persoana aceea nu a știut să aprecieze ce a primit.In ciuda tuturor lucrurilor rele,oferă iubire în continuare!
De fiecare dată cand am fost dezamagită de cineva,am încercat să mă razbun pe altcineva,am vrut să îi fac și pe alții să simtă ce simțeam eu cand eram dezamagită.Dar mereu toată ura pe care o puneam în răzbunare se întorcea ca un bumerang asupra mea.Nu te răzbuna!Răzbunarea e arma prostului!
Am învățat că oamenii sunt răi,că lumea asta crește cu ură.
Am învățat să fac cum vreau eu,dar în același timp să ascult și de ceilalți,cand e cazul.
Am învățat să iubesc,dar totodată am învățat ce înseamnă să fi dezamăgit;dar nu regret,am învățat că e firesc să fi dezamagit,indiferent de situație.
Am învățat că iubind,mă distrug,dar totuși iubesc,pentru că iubind am învățat ce înseamnă sa fi mai bun,să fi altfel într'un mod nefiresc.
Poate ți se va părea ciudat,dar iubirea te transpune într'un mediu diferit,edenic,de nedescris în cuvinte.
Lumea va încerca să îți dezlege misterele iubirii,dar te vor afunda mai tare în mister deoarece adevăratele definiții se găsesc în inimile fiecăruia dintre noi.Am învățat că dacă vei lua 3-4 oameni care iubesc,pentru a'ți explica ce simt,fiecare își va exprima dragostea diferit,deoarece oamenii,în general percep lucrurile diferit.
Am învățat că fiecare iubire va fi altfel,dar că prima nu se uită niciodată.De ce?Pentru că primul om care te'a făcut să simți dragostea,este omul care a schimbat ceva în tine,omul care a adus ceva nou în sufletul tău,pe care ceilalți care vor veni dupa el,vor reuși doar să'i sporească intensitatea,dar nu vei uita niciodată de la cine a pornit totul,de la cine a pornit în același timp cu dragostea și dezamăgirea...cum ai putea să uiți lucrurile care te'au maturizat?
luni, 1 iunie 2009
Copiilor din toată lumea...
- Aceasta este cartea despre Naşterea Domnului. S-o păstrezi cu grijă, s-o priveşti ori de câte ori eşti trist şi îți va îndeplini orice dorinţă. Căci, dragul meu, aceasta este o carte fermecată.
Atât rostit moşul, s-a ridicat de pe scaun, a zâmbit copilului şi a plecat. Din seara de Ajun, Alexandru trăieşte sub vraja misterului cărţii fermecate. Se tot intreabă ce puteri magice poate avea o carte ca aceea. A încercat s-o întrebe pe buni, numai că, aceasta era deosebit de ocupată cu musafirii, care păreau că nu se mai termină.În camera lui, unde mami şi tati îngrămădiseră paltoanele musafirilor, Alexandru, cu cartea pe genunchi medita la vorbele moşului.Oare ce-o fi vrut să spună ?. Să poată oare această carte să-mi îndeplinească dorinţele ? Hai să fac o încercare.". închise ochii şi-şi dori foarte tare o înghețată. Nu îndrăznea să deschidă ochii ca nu cumva să descopere că pe măsuţă se afla înghețata pe care şi-o dorise. Ştia dintr-o poveste că doar vrăjitoarele pot face să apară lucruri cu un simplu gest şi mai ştia că vrăjitoarele sunt, în general, rele. E drept că existau în poveşti şi zâne bune, dar nu spera să întâlnească una chiar acum. Fie ce-o fi !". - îşi spuse Alexandru. La urma urmelor, ce poate să-mi facă mie o îngheţată ?. Cel mult o să mă doară gâtul, dar asta nu e nici o problemă, se rezolvă cu Biseptol". Şi deschise ochii. Pe măsuţă era o îngheţată mare de vanilie şi ciocolată, cu pişcoturi şi sirop. Numai că, lângă ea stătea un pitic, mic, mic, cu nas ascuţit şi scufie roşie.
- Ce, credeai că nu-i adevărat ce ţi-a spus Moş Crăciun ?!? Să ştii că moşul nu minte niciodată, iar copiii care nu-l cred sunt pedepsiţi. Poftim, ţi-am îndeplinit dorinţa, dar pentru asta va trebui să primeşti o pedeapsă pentru că n-ai crezut.
Alexandru era mut de uimire. Înghețata, hai, treacă - meargă, se mai văzuseră cazuri, dar un pitic întrecea orice imaginaţie. Se ciupi de obraz ca nu cumva să viseze. Nu visa. Mai mult, piticul se căţărase pe perdea şi de acolo de sus îl privea răutăcios.
- Să faci bine şi să execuţi pedeapsa!
Cu glasul pierit, Alexandru bolborosi:
- Ce-ce-ce pe-pe-pedeapsă?
- Păi, Moş Crăciun a spus că eşti pedepsit să plimbi căţelul în fiecare dimineaţă.
Alexandru deveni palid. Auzi, să plimb căţelul! Dar ce sunt eu?!. Şi apoi nici măcar nu-i al meu. E-al soră-mii. Ea l-a adus în casă".
De pe perdea, piticul il privea mustrător:
- Crezi că nu ştiu ce gândești? Hmm, astă vară te lăudai că e căţelu tău şi că tu l-ai învăţat să salute cu lăbuţa. Asta numai ca să te dai mare în fața celor de la grădiniţă. De fapt, ai cam minţit. Pentru asta va trebui să-l plimbi. Altfel, Moş Crăciun iţi va lua cartea.
Şi, dintr-o dată, piticul dispăru. Dar nu şi îngheţata. Uff, bine c-a plecat! Acum pot să mănanc liniştit bunătate de înghețată". În câteva minute îngheţata dispăru şi ea. Alexandru luă cartea şi-o ascunse în dulap sub hăinuţe. Mulţumit, se apucă să coloreze un desen. In timp ce el işi vedea de lucru, în cameră intră încet, încetişor buni.
- Ce faci aici? De ce nu vii la masă? Ai uitat că nu e politicos să întârzii la masă? Toată lumea te aşteaptă. Musafirii intreabă de tine.
Dar Alexandru nici nu se clinti. Rosti doar printre dinţi:
- Nu mi-e foame!
Buni îl privi mirată. Cum se putea aşa ceva? Doar Alexandru era un mâncăcios. Dar plecă din cameră convinsă că mai târziu copilul va veni la masă. Imediat apăru piticul:
- Mai vrei o înghețată? Sau poate o ciocolată? Sau o prăjitură?
Alexandru dădu din cap afirmativ şi imediat, pe măsuţă apăru o felie imensă de tort cu ciocolată. O înfulecă sub privirile răutăcioase ale piticului.
- Nu uita însă că trebuie să plimbi căţelul.
Cu gura plină, Alexandru protestă:
- Acuma noaptea? Nu vezi că s-a-nserat?
- Şi ce dacă? Ce, ţi-e frică? Nu ţi se-ntâmplă nimic. Când te-ai lăudat că eşti cel mai curajos băieţel din cartier nu ţi-a fost frică? Am impresia că eşti cam lăudăros. Să recapitulăm: mincinos, lăudăros şi lacom pe deasupra. Uită-te la tine cum înfuleci! Te-ai murdărit până la urechi!
- Şi ce dacă? Spală mama!
- Aha, va să zică nu-ţi pasă! Mai trecem ceva pe listă: nepăsător. Iar dacă stau bine şi mă gândesc, şi leneş.
Supărat, piticul dispăru. La uşa camerei se auzi un lătrat scurt. Era căţelul. Ăsta sigur vrea afară! Dacă mai vine piticul şi-mi mai dă o prăjitură o să mă doară burta. Aşa că mai bine îl duc afară pe Molfăici". Deschise uşa şi căţelul, dând din coadă, îl întâmpină bucuros. Îi puse lesa, se imbrăcă şi ieşi trântind uşa. În urma lui, buni rămase foarte mirată:
- Ce-o fi cu el de a devenit dintr-o dată aşa de harnic?
Bunicul, care asistase la scena cu pricina, zâmbi pe sub mustaţă. Ştia el ce ştia. Îl cunoscuse şi el pe piticul mic, mic cu nas ascuţit şi scufie roşie. Pe vremea când era copil şi nu asculta de mama lui. Piticul îl vizitase şi pe el, iar semnele vizitei de atunci le descoperise pe fruntea lui Alexandru: o cută adâncă pe frunte şi un aer smerit de copil pedepsit.
* * *
Chiar dacă nu vă vine să credeţi, povestea lui Alexandru este absolut adevărată. Puteţi chiar verifica: în fiecare zi, Alexandru se plimbă cu Mollfăici pe aleile din jurul blocului. Ba chiar, îl puteţi vedea ajutând-o pe mama la cumpărături. Ieri, spre exemplu, Alexandru a recunoscut în faţa tuturor copiilor că nu el l-a învățat pe Molfăici să salute. Deci luaţi aminte la această poveste. Piticul vă poate vizita şi pe voi dacă nu sunteţi cuminţi.
joi, 28 mai 2009
Lumea asta pare plină doar de proşti ce s'au iubit.
Mă întreb de ce când un băiat aude de la cel mai bun prieten:"Hai frate,eşti prost?Cum să o iubeşti?",nu răspunde:"Da,frate,sunt prost şi în curând vei fi şi tu prost,prost de atâta iubire!",dar el preferă să zică:"Băi,eu aşa zic că o iubesc.".Laşilor!
Părerea mea e că iubirea trebuie strigată în faţa lumii,şi dacă lumea îţi va spune că eşti nebun,tu să le răspunzi:"Da,oameni buni sunt nebun,dar iubesc!".
Iubesc,trăiesc,iert,sper,visez..