cel mai greu e noaptea.

Cel mai greu e noaptea.Mai ales cand nu dormi,deoarece ajungi sa dormi toata ziua si sa lenevesti crezand ca asa o sa uiti totul.Dar noaptea totul iese la suprafata,toate amintirile.Intotdeauna am crezut ca noaptea e pentru mine,ca nu pot dormi noaptea pentru ca avem o legatura speciala,eu nu o pot lasa sa plece si nici ea pe mine sa adorm.Dar uneori e cel mai mare dusman al meu,dusmanul gandurilor mele.Motivul pentru care adorm dimineata cu perna uda.Am momente cand imi doresc sa pot dormi noaptea,iar ziua sa imi pot ocupa timpul astfel incat sa uit tot ce mi se intampla,toate durerile,toate amintirile.Absolut totul.Si cum fac sa sterg amintirile astea?Cum fac sa nu mai vad noaptea,luna plina si sa imi aminteasca de vremurile bune.

.

De ce ne dorim sa schimbam oamenii?
Astazi,cineva mi-a reprosat ca incerc sa il schimb,ca nu il inteleg.Mi-a spus urmatorul lucru:"Eu te accept asa cum esti,tu de ce nu ma accepti asa cum sunt?"
Nu blamez oamenii pentru ca gresesc,e in natura noastra sa gresim,sa cerem iertare si poate sa si fim iertati.Dar un singur lucru ma intreb:cat sa ierti?Cat sa speri ca poate,intr-o zi,persoana de langa tine o sa observe ca greseste si o sa incerce sa schimbe ceva?Cat sa astepti sa se schimbe lucrurile in bine?
Sunt sigura ca nu e atat de usor pe cat pare,nu e usor sa schimbi ceva,sa te mulezi pe lumea in care traiesti,dar la un moment dat tot ne maturizam si trebuie sa acceptam ca nu mai suntem copii,ca nu se mai rezolva totul cu un "Imi pare rau" sau "O sa incerc".Ca lumea nu sta in loc pentru o singura persoana.
Intr-o relatie,de oricare natura ar fi ea,nu se mentine totul cu iubire.Sunt multe alte calitati ce sunt necesare in aceste legaturi.Poate gresesc,poate o sa fiu blamata pentru cuvintele astea.Dar,dragul meu,nu incerc sa te schimb,incerc doar sa te fac sa intelegi ca toti crestem,ca apar responsabilitatile si fie ca vrem sau nu,e necesar sa ne adaptam tuturor situatiilor.Iarta-ma daca gresesc.