joi, 25 martie 2010

Închipuiți`vă că într`o zi ar fi venit un tren și n`am mai fi avut putere să urcăm în el.L`am dorit prea mult,l`am așteptat prea mult.Ne`am epuizat în așteptare și nu ne`a mai rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului așteptat.Numai că ne`am fi simțiți striviți de o mare tristețe,amintindu`ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi.Si ce`am fi putut face după plecarea trenului?Singura noastră șansă ar fi fost să uitam de el,să uităm de toate,să dormim,iar când ne trezeam,cu ultimele noastre puteri,să așteptam alt tren..
                          Octavian Paler-Viața pe un peron

marți, 9 martie 2010

Te strâng în brațele mele
Să simți că te iubesc
E primul lucru pe care trebuie să îl știi.
Vezi tu..de când te am pe tine
M-am schimbat
Viața mea are un sens cu adevărat
In ochii tăi îmi regăsesc copilăria,
Pentru tine aș da la o parte și mândria.
Puterea mea ți-o dăruiesc atunci când ți`este greu
Știi bine că te port mereu în sufletul meu,
Tu mi-ai deschis ochii n-aș fi crezut
Niciodată c-am să reușesc,fără tine
Nu sunt eu și realizez
Că nici o vorbă în plus nu e de ajuns
Fiindcă te iubesc.
N-aș suporta să te văd nicio clipă trist
Vom căuta împreună calea atâta timp cât exist
Prezența ta îmi alungă gândurile negre
Nimeni și nimic,nu poate să ne despartă
Iți mulțumesc pân` am să mor
Tu m-ai readus la viață.

duminică, 7 martie 2010


Si promit că nu o să mai las să arăt cât de mult mă dor unele lucruri.
Si promit că o să las trecutul în urmă.
Si promit că viitorul și prezentul vor fi singurele care contează.
Si promit că voi fi mai iertătoare,mai bună și mai caldă cu cei din jur.
Si promit că mă voi gândi de două ori înainte să spun sau să fac ceva.
Si promit că nu va fi nimic care să mă întoarcă de la drumul pe care mi`l construiesc.
Si promit că voi lua din trecut doar lucrurile bune,celelalte să se ducă dracu`.
Si promit să fiu altfel în unele privințe.
Si pentru toate astea îți multumesc ție,dragul meu Mihai.
(nu o sa sterg niciodata postarea asta).

marți, 2 martie 2010

Au fost atâtea zile și nopți,clipe de deznădejde,în care priveam către tine cu ochii deschiși sau închiși,fără ca măcar să te cunosc.Miroseam iasomia și îmi aduceam aminte de tine,deși eu nu te știam..M`ai ținut de mână când am sărit peste groapa aceea adâncă,și amprentele tale au rămas parte din mine..Șopteai adieri în părul meu și`ți simțeam respirația printre buze pe sânii mei nedezgoliți..acum ești aici,după atâta timp cât te`am căutat,mă înveți din nou să iubesc..pășesc alături de tine prin aer și îți simt bătăile inimii când adorm liniștită pe pieptul tău..trăim amândoi într`o altă lume,departe de ei,departe de ceea ce eram noi doi unul fără celalalt..cuvintele nu pot exprima destule și de aceea am încetat să le mai consider prietene..nu rămân decât șoapte..