Toți îngerii se sinucid.

Plecă trântind ușa atât de tare încât puteai jura că a ieșit din balamale.O lăsă singura pe pervazul geamului fără să se gândească ce tragedie ar fi putut evita dacă nu pleca și după cearta ce precedase această ieșire furtunoasa,o lua în brațe și o sărută pe frunte așa cum făcea de fiecare dată când se certau.Dar cearta asta parcă scosese tot ce era mai rău din el,parcă era stăpânit de 1 milion de demoni.Țipete,urlete,reproșuri..și pentru ce?Ea se uita la Lună care emana o putere magică,stranie;parcă îi fura toate gândurile și îi zicea:`Nu draga mea,nu are rost.Te iubește,o să îi treacă`.Dar ea nu,se săturase,se umpluse paharul și deodată lăsă un picior în afara geamului,apoi și pe celălalt,se aplecă puțin în față și își spuse:`O să simt că zbor și nu o să mă doară deloc`.Si parcă împinsă de la spate,se aruncă și își întinse aripile..ea un înger,el un demon;așa au fost dintotdeauna,s`au iubit în felul lor,dar acum s`a terminat..trupul ei zace fără viață pe asfaltul pe care el călcase cu câteva minute înainte..era la colțul blocului,auzise zgomotul și se întoarse parcă teleghidat..își văzu îngerul și se cutremură;îngerul lui păzitor se sinucise.