duminică, 29 martie 2009

România.Ţara tuturor posibilităților.

Înjurături,înjurături și iar înjurături.
Le auzi unde vrei și când vrei.Si chiar să nu te mire când copilul tău de 10 ani îți trântește un:"Dă'te dracului",când îi zici să închidă calculatorul.Să nu te mire când în autobuz loveşti pe cineva din greşeală şi începe să îşi bage şi să îşi scoată.Da,ştiu,nici mie nu mi se pare normal.Dar,m'am obişnuit,asta e țara în care trăim,țara care ne ocupă tot timpul.Ţara în care gunoaiele,prostituatele,violurile,crimele se găsesc în ultimul timp tot mai des.Ajung să cred că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu.Ce face Băsescu pentru țara asta?Singurul om care s'a ținut de cuvânt,şi nu a uitat de unde a plecat este Sorin Oprescu.Tot ce a promis în campania electorală,face în momentul de față,sper să şi termine.M'am săturat de oameni care promit un viitor mai bun pentru noi,dar nu fac nici 1% din ce îşi propun,şi noi îi votăm şi avem încredere în ei.
Si acum ne aburesc pe noi cu criza financiară,da frate e criză,dar nu atât cât se dramatizează.Dacă ar vrea,chiar ar face ceva pentru oameni.Nu ştiu decât să îşi cumpere maşini,vile etc.
Vorba lui Tudor Chirilă:"De ce să iți cumperi un Lamborghini când avem străzi neasfaltate?Doar ca să vadă lumea ce maşină ai şi ce "şucar" eşti tu?".Ok,sunt banii tăi,dar de ce să iți bați joc de ei?Sunt destui oamenii care nu au nici pe sfert cât ai tu.Gândeşte'te că poate într'o zi se vor schimba rolurile;tu vei juca rolul cerşetorului,iar el rolul omului bogat,dar un om bogat care va ştii de unde a plecat,şi nu îţi va purta ranchiună dacă tu nu l'ai ajutat,ci din contră îți va da din mâncarea lui.Da,sunt puțini oameni care fac aşa ceva,dar care ar putea să ne schimbe şi deşi încearcă,nu reuşesc pentru că noi nu îi lăsăm să ne schimbe.

sâmbătă, 28 martie 2009

Nu contează.

Aș vrea să dau timpul înainte cu vreo 2 ani.
Aș vrea să numai am atât de multă încredere în oameni.
Aș vrea să numai existe atât de mulți oameni egoiști.
Aș vrea să nu mai fac aceleași greșeli de 2 ori.
Aș vrea ca oamenii să nu își mai bată joc de sentimente.
Aș vrea ca toți să ne dăm seama că,sentimentele,pentru unii oameni,înseamnă foarte mult și că dacă îi rănești,ei își pot pierde sentimentele sau încrederea,uneori unii își pot transforma sentimentele bune în sentimente rele ceea ce duce adesea la o cădere psihică.
De ce rănim oamenii?
Vă simţiţi mai bine când răniţi?Ei bine,gânditi'vă cât de bine or să se simtă persoanele pe care le răniţi când se va întoarce roata.
De ce ne hrănim cu orgoliu,de ce el ne conduce viaţa?
De ce nu încercăm să ne injectăm speranţă,iubire?
De ce nu putem să iertăm?Iertarea face parte din viaţa noastră,e ceva firesc.
De ce nu puteţi înţelege asta?
De ce prima iubire nu se uită niciodată?
De ce trăim în rutină și nu încercăm să facem și altceva în afară de a merge la serviciu/şcoală?
De ce oamenii din ziua de azi,nu se mai bucură de ceea ce le dă Dumnezeu?Da,e adevărat că El ne dă lucruri bune și lucruri rele.
De ce ne dăm bătuţi în faţa lucrurilor rele și nu ne bucurăm de lucrurile bune?
Tot ce se întâmplă în viaţă sunt doar lupte,dar viaţa însăşi e un război.
Da,noi adolescenţii suntem viitorul.
Noi ne dorim să schimbăm ceva în ţara asta,ne dorim să schimbăm lumea.
Da,e adevărat suntem nişte copii dar putem să facem mult mai multe decat vă imaginați.
Viitorul vostru e în mâinile noastre,în mâinile unor copii care ştiu ce vor de la viaţă.
Nu înţeleg de ce există oameni care calcă peste cadavre pentru a ajunge unde vor,de ce?
Vă ajută cu ceva?
A'ţi reuşit să injectaţi silă unor copii,cărora trebuia să le injectaţi speranţa pentru un viitor mai bun.
Îmi doresc atât de mult să vreţi să ne ajutaţi şi să schimbăm ceva,să luptaţi cot la cot cu noi pentru lumea asta,pentru că asta e şi lumea voastră.
Îmi doresc imposibilul.

joi, 12 martie 2009

Primăvară.

Îmi place primăvara.Îmi place primăvara,deoarece tot ce a îngheţat odată cu venirea iernii,acum revine la viaţă ca și cum nimic nu s'ar fi întîmplat.
Îmi place atmosfera din București,în perioada asta.
Îmi place să îi văd pe oameni mai zâmbitori;primăvara i'a salvat de la rutină.
Îmi place cum stau pe scaunul din faţă al autobuzului,unde razele soarelui îmi mîngîie faţa,și îmi încălzeşte corpul;credeţi' că este o senzaţie unică,puţini sunt cei care ştiu să se bucure cu adevărat de lucrurile minore care se întîmplă în jurul nostru.
Citesc "O plimbare de neuitat",și încerc să îmbin ce trăiesc eu cu ceea ce transpune autorul în această carte.
simt adolescentă.
O adolescentă care ştie să se bucure de micile plăceri ale vieţii.

Vacanţă la bunici.

Probabil că mulţi dintre voi ar vrea să mai întoarcă copilăria măcar o singură dată;să se mai bucure măcar o singură dată de vacanţele la bunici,de jocurile copilăriei şi de tot ce înseamnă copilăria.Azi,la ora de română,am discutat despre vacanţele la bunici.Am rămas profund surprinsă cînd am văzut cît de puţini şi'au petrecut unele vacanţe în sînul bunicilor.Mereu mi'am zis că vacanţele cu bunicii mei sunt o experienţă unică.Aveam ocazia să îi cunosc mai bine,să încerc să îi fac să se simtă din nou copii alături de mine.Eram extrem de fericită cînd reuşeam să îl smulg pe bunicul de la munca din grădină pentru a se juca cu mine;atunci puteam spune că lumea era a mea.Ceea ce pentru unii sunt lucruri neînsemnate,pentru mine sunt singurele amintiri pe care le am de la bunicul meu.Deoarece,el a avut doi băieţi,eu şi verişoara mea eram fetele lui,ne iubea mai mult ca orice.Cînd făceam vreo năzbîtie,şi mă certa,mă uitam la el cu ochii în lacrimi şi îl întrebam:"Nu'i aşa că tu tot o să mă iubeşti?",iar el îmi răspundea zîmbind:"Da,fetiţa mea,o să te iubesc indiferent de ce vei face".Iertarea lui era totul pentru mine.
Cît despre bunica mea,mereu am avut impresia că este o persoană foarte rea,şi că mă urăşte;cînd eram mică îi spuneam că era o vrăjitoare şi asta o scotea din minţi.Mereu se supăra şi mă certa din orice.Acum cînd am crescut am realizat că nu este chiar aşa de rea,doar că suntem persoane cu caractere total diferite şi din această cauză nu ne vom înţelege niciodată.
Aş da orice să îmi retrăiesc copilăria şi să îl am iar pe bunicul meu,lîngă mine..