Trebuie sa scriu.Pur si simplu nu ma mai simt in largul meu
cu nimic.Incep sa cred ca mi se prabuseste lumea in cap si eu sunt oarba si nu
reusesc sa vad asta,ci doar s-o simt.Nu ma mai inteleg pe mine,nu mai inteleg
ce se intampla in jurul meu.Nu mai stiu ce simt sau ce vreau.Si e aiurea.Chiar
e aiurea.Si uneori chiar incerc sa fiu logica,dar nu-mi iese.Nu reusesc sa las
lucrurile care nu mai merg in urma.Nu reusesc
sa ma mai desprind.Parca sunt legata de maini si nu pot face nimic sa ma
simt mai bine.Oare de ce nu reusesc sa imi dau seama ce nu fac bine,ce gresesc
si cum sa indrept toate chestiile astea?Resping oamenii care ma iubesc si ii accept langa mine pe aia care nu
merita.Doamne.O sa ma invat minte vreodata?Probabil ca intr-un fel sunt
masochista,jur;am impresia ca imi place sa ma ranesc singura sufleteste.Si de
ce dracului sa imi pese mie cel mai mult,de ce dracului sa trag eu toate ponoasele
si de ce dracului sa am atata incredere?
