Pai cred că pentru a putea vorbi despre suferință,trebuie să definesc un pic ce înseamnă sentimentul care declanșează suferința:iubirea.
Iubirea este cel mai minunat sentiment pe care'l putem avea,este clipa cea mai prețioasă care aduce veșnicia sau condamnarea,pentru cei care nu o cunosc.
Iubirea este foamea cea mai mare a omului.Oricât am nega aceasta,oricât am alerga în lumea întreagă,mai devreme sau mai târziu,ne vom depărta de toate pentru o mângâiere de iubire.
Potrivnic falsei concepții,că dragostea ar fi o orbire,dimpotrivă ea este o lumină.Vraja dragostei nu se reduce la erotism,ci rămâne ceva ce ține de suflet,de imaginație.
Iubirile nu se repetă;orice iubire e un caz personal,unic,absolut și ireductibil.
Iubirea adevărată va naște un univers nou,fără dezastre și nefericire,un univers edenic.
Iubirea nu se bucură doar de calități,ci ea,mai ales,rabdă defectele.
Iubirea nu se arată,iubirea se simte.
Iubirea nu cere dovezi.
Iubirea nu se hrănește cu minciună,iubirea se hrănește cu iubire.
Un om care iubește emană speranță,fericire,generozitate;sentimente extrem de plăcute.
Iubirea este cea care ne salvează,ne umple sufletele de elan,ne înalță zborul către Dumnezeu.
Iubirea este măiestria pe care Hristos ne'a dat'o și pentru care vom da socoteală la momentul potrivit.Calea către Dumnezeu este strâmtă și se numește iubire.
Dar la urma urmei iubirea,este un sentiment prin care suferi.Adică o suferință plăcută,o suferință de la care primesti plăcere.Plăcere de la convorbirea cu o anumită persoană,de la expunerea ei,de la zâmbetul fermecător,care îți creează o lume numai a ta.Uneori,acest sentiment îl simți atunci când vezi că pierzi acea persoană și,pentru a o întoarce,ești gata să sari în fața morții.Sari cu speranța că'ți vor creste aripi de înger și atunci când cazi ca o piatră,doar acea persoana îți poate da aripile de care ai nevoie.
Este extrem de important să știm că suferința din iubire,oricând și cu oricine am trai'o,se arată pentru a ne tămădui de obiceiul mental de a suferi.Nu există iubire fără suferință.Intre cei 2,cei 3 sau mai mulți,între ei și restul lumii.
Cu cât iubim mai mult,cu atât suferim mai mult.Am suferit,deci am iubit.Iubirea nu se câștigă și nici nu se păstrează fără luptă.Cicatricile pe suflet devin tandre amintiri cu anii,ca ridurile formate de râs.Dragostea nu este pentru toată lumea.Suferința da.Atunci măcar alege să o combini cu iubire pentru a'i da un scop final.
In dragoste se simte mai mult decât e nevoie,se suferă mai mult decât se meditează,se visează mai mult decât se trăiește și se spune ceea ce,uneori,noi singuri nu credem.In iubire nu există raționamente.
Cum totul în viață necesită echilibru,iubirea vine odată cu suferința.Numai cine a simțit iubirea,știe și ce este suferința.
Părerea mea este că,în viață orice are un preț,pentru orice vis trebuie să plătești ceva în schimb,pentru orice împlinire trebuie să suferi în aceeași măsură.Si pentru iubire este la fel.Dar iubirea n'ar trebui să aibă preț.Ar trebui să existe pur și simplu.Si cred cu tărie că a alege să iubești este,intr'un fel,a alege să suferi.
Iubirea este cel mai minunat sentiment pe care'l putem avea,este clipa cea mai prețioasă care aduce veșnicia sau condamnarea,pentru cei care nu o cunosc.
Iubirea este foamea cea mai mare a omului.Oricât am nega aceasta,oricât am alerga în lumea întreagă,mai devreme sau mai târziu,ne vom depărta de toate pentru o mângâiere de iubire.
Potrivnic falsei concepții,că dragostea ar fi o orbire,dimpotrivă ea este o lumină.Vraja dragostei nu se reduce la erotism,ci rămâne ceva ce ține de suflet,de imaginație.
Iubirile nu se repetă;orice iubire e un caz personal,unic,absolut și ireductibil.
Iubirea adevărată va naște un univers nou,fără dezastre și nefericire,un univers edenic.
Iubirea nu se bucură doar de calități,ci ea,mai ales,rabdă defectele.
Iubirea nu se arată,iubirea se simte.
Iubirea nu cere dovezi.
Iubirea nu se hrănește cu minciună,iubirea se hrănește cu iubire.
Un om care iubește emană speranță,fericire,generozitate;sentimente extrem de plăcute.
Iubirea este cea care ne salvează,ne umple sufletele de elan,ne înalță zborul către Dumnezeu.
Iubirea este măiestria pe care Hristos ne'a dat'o și pentru care vom da socoteală la momentul potrivit.Calea către Dumnezeu este strâmtă și se numește iubire.
Dar la urma urmei iubirea,este un sentiment prin care suferi.Adică o suferință plăcută,o suferință de la care primesti plăcere.Plăcere de la convorbirea cu o anumită persoană,de la expunerea ei,de la zâmbetul fermecător,care îți creează o lume numai a ta.Uneori,acest sentiment îl simți atunci când vezi că pierzi acea persoană și,pentru a o întoarce,ești gata să sari în fața morții.Sari cu speranța că'ți vor creste aripi de înger și atunci când cazi ca o piatră,doar acea persoana îți poate da aripile de care ai nevoie.
Este extrem de important să știm că suferința din iubire,oricând și cu oricine am trai'o,se arată pentru a ne tămădui de obiceiul mental de a suferi.Nu există iubire fără suferință.Intre cei 2,cei 3 sau mai mulți,între ei și restul lumii.
Cu cât iubim mai mult,cu atât suferim mai mult.Am suferit,deci am iubit.Iubirea nu se câștigă și nici nu se păstrează fără luptă.Cicatricile pe suflet devin tandre amintiri cu anii,ca ridurile formate de râs.Dragostea nu este pentru toată lumea.Suferința da.Atunci măcar alege să o combini cu iubire pentru a'i da un scop final.
In dragoste se simte mai mult decât e nevoie,se suferă mai mult decât se meditează,se visează mai mult decât se trăiește și se spune ceea ce,uneori,noi singuri nu credem.In iubire nu există raționamente.
Cum totul în viață necesită echilibru,iubirea vine odată cu suferința.Numai cine a simțit iubirea,știe și ce este suferința.
Părerea mea este că,în viață orice are un preț,pentru orice vis trebuie să plătești ceva în schimb,pentru orice împlinire trebuie să suferi în aceeași măsură.Si pentru iubire este la fel.Dar iubirea n'ar trebui să aibă preț.Ar trebui să existe pur și simplu.Si cred cu tărie că a alege să iubești este,intr'un fel,a alege să suferi.
