Deschid rucsacul să văd dacă am luat totul:lipsește o sticlă de apă.Si eu știu că pe drum o să mi se facă sete.Cobor din Golf,cumpăr o sticlă de apă de la bar și mă întorc la mașină.
Carlo sosește în sfârșit.Într`o oră și trei sferturi suntem acolo.Folosesc cheia magică să deschid ușa.Lăsăm rucsacurile înăuntru,ne punem costumele de baie și fugim pe plajă.Iat`o!Marea MEA.
Ce frumoasă e apa asta care îți dansează în fața ochilor,care se împiedică,dar găsește mereu forța să se ridice și să meargă mai departe și caută,caută,caută.
Dar de ce nu se oprește din căutat?
Ce e atât de important de găsit?
Plaja e aproape pustie..
Carlo și`a uitat prosopul,așa că trebuie să îl împart pe al meu cu el.Ne întindem pe acea bucată de pânză,și îmi dau seama că și matematica e relativă,pentru că stau cu el pe jumătatea mea de prosop și mi se pare că am de două ori mai mult loc decât de obicei.Ciudată ecuație:jumătate=dublu.
Îmi dau cu cremă pe spate și ajung peste tot.
-Te ajut?întreabă Carlo și își pune imediat puțină cremă în mână.
-Nu!îi răspund hotărâtă.
Nervoasă.Cu cât mai puține contacte,cu atât mai bine.
Facem baie și ne întoarcem acasă.
Eu mă duc să fac duș,Carlo se fâțâie prin sufragerie cu pielea și părul pline de nisip și ars de soare.
Urcă scările,e în camera mea.
Si eu cu el.
Ne mai studiem puțin de la distanță,contactul începe din priviri.
Apoi el lasă jaluzeaua jos și se apropie.
Mâna lui mi se plimbă pe spate,desface bretelele de la costumul de baie,coboară și se oprește.Si lui îi e frică.
Îmi lipesc trupul de al său,mă refugiez în carnea lui.Si nu e nici o părticică din mine,nici o singură celulă care să spună "Fugi!".
Rămân.
Ne așezăm pe patul meu puțin prăfuit poate,dar ce mai contează?Ma întind deasupra lui,goală,și îi simt corpul aprinzându`se,incitat de o idee,aceeași cu a mea.
Mă opresc.Ochii lui încă stăruie asupra mea.El mă sărută și îmi mângâie părul.
-Dacă te doare,spune`mi,ne oprim imediat..repetă.
Fac semn că da cu capul,economisesc cuvintele:vreau să îi dăruiesc lui fiecare răsuflare a mea.
Ii dau jos cu stângăcie slipul și mă rușinez de acel gest neexperimentat.Si nu știu ce să fac cu acel corp atât de diferit de al meu.
Carlo își face loc între picioarele mele,alunecă ușor înăuntru.Închid ochii și strâng din dinți pentru a controla durerea.
Mușchii gâtului sunt încordați,spatele încordat ca o coardă de vioară.Pumnul strâns în jurul unui colț de cearșeaf.
Respirația mea devine una cu a lui,carnea noastră un tărâm comun.Si nu`ți mai dai seama dacă e piciorul tău sau al lui,devii un singur trup.
Plăcerile noastre devin una.
Stăm așa,abandonați în acele așternuturi murdare de dragoste,care nu știu să țină un secret.
Ii înconjor umerii cu brațele și el își sprijină obosit urechea pe sânii mei.
Nu sunt cântece pe fundal,doar marea aceea care se împiedică și continuă să caute.
Si poate ceea ce caută ea eu deja am găsit.
-Sunt aici,spune Carlo și mă privește,mă privește și nu îi vine să creadă;sunt eu Alice,Alice cea descoperită..
