Dacă mă întrebi cum sunt,nu prea știu ce să îți mai răspund.

Leapșa.

Sunt : roșcată ,supărăcioasă,iubitoare,dragăstoasă,pupăcioasă etc.

Aș vrea : să am lângă mine oamenii pe care îi iubesc.
Păstrez : poze de oriunde.
Mi-aș fi dorit : să fiu puțin mai mare.
Nu îmi plac : oamenii din metrou (privesc ciudat pe toată lumea).

Mă tem : că voi pleca fără să îmi iau rămas bun de la unele persoane.

Aud : voci.

Îmi pare rău : că nu pot spune adevărul mereu.

Îmi plac : cărțile și oamenii care mă înțeleg.

Nu sunt : răbdătoare.
Dansez : când am chef.

Cânt : mai mereu.
Niciodată : nu întârzii la întâlniri.

Rar : mă împac cu o idee.
Plâng : din diferite motive.
Nu sunt întotdeauna : sociabilă și dispusă să ascult.
Nu îmi place de mine : cum sunt acum.
Sunt confuză: când vorbește profa de fizică(de 3 zile încoace,gura nu`i mai tace).a și când preda aia de mate(ale dracu`,cred că predau amândouă chineza).
Ar trebui : să fac mai multe lucruri care implică risc.

Leapșa.

1. Pune playerul pe shuffle.
2. Apasă „înainte” pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei ca şi răspuns la întrebare chiar dacă nu are sens. Nu trişa!

1. How are you feeling today?

Vescan - Caracter de piatră.(perfect.imi iubesc player`ul).

2. Will you get far in life?

Zale - Automatika.(dacă el zice :))).

3. How do your friends see you?

Radio Killer - Voila.(merge).

4. Will you get married?

Grasu` XXL - Trăiesc un vis.(daaaaaa 8->).

5. What’s your best friend’s theme?

Vescan - Asta`i pentru noi.(poate își dă seama dacă ascultă melodia).

6. What is the story of your life?

Vescan - Păsări călătoare.(a naibii potrivire).

7. What was high school like?

Michael Jackson - They don`t care about us.(nu se putea altfel).

8. How can you get ahead in life?

Lifehouse - Whatever it takes.(...).

9. What is the best thing about your friends?

Grasu` XXL - Nimeni de nicăieri.(/:)).

10. What is in store for this weekend?

Zale - In numele ei.

11. What song describes you?

Liviu Hodor & Tara - Happy for you.(într`un fel).

12. What song would describe your grandparents?

Grasu XXL - Full option.(brb,pauză de ras  =)))))).)

13. How is your life going?

Vescan - Fă`ți timp.(a naibii potrivire 2).

14. What song will they play at your funeral?

Vescan - Dansez cu pozele vechi.(a naibii potrivire 3).

15. How does the world see you?

LLP & John Puzzle feat Chriss-T - I miss you.(...).

16. Will you have a happy life?

Hinder - Lips of an angel.(mda..).

17. Do people secretly lust after you?

Codu` penal - Dacă n`ai fi tu.(se pune?)

18. How can I make myself happy?

Vescan - In ochii lor.

19. What should you do with your life?

Ziggi - Need to tell you this.(mda..).

Leapșa.

O floare: trandafir.
Un anotimp: vara.
O culoare: auriu.
Un animal: pisica.
Un obiect vestimentar: jeanși.
O piesă de mobilier: canapea.
O piesă muzicală: Chicane-Come tomorrow.
Un vers: "Hold my hand/I'll be there boy, you know I care boy".
Un peisaj: marea.
Un obiect: o agendă.
Un instrument muzical: pian.
Un copac: salcie.
Un oraș: Sibiu .
Persoană publică: Băsescu.
O persoană apropiată: Mihai.
O carte: "Enigma Otiliei" - George Călinescu.
Un fel de mâncare: cartofi prăjiți.
Un supererou: Batman.
Un fenomen al naturii: o ploaie de vară.
O mașină: Audi Q7.
Un fruct: portocală.
O parte a corpului: ochii.
Un film: It`s a boy girl thing.

Dacă..

Dacă eram o lună, aș fi fost august.
Dacă eram o zi a săptămânii, aș fi fost duminică.
Dacă eram o parte a zilei, aș fi fost dimineață.
Dacă eram un animal marin, aș fi fost leu de mare.
Dacă eram o direcție, aș fi fost înainte,
Dacă eram o virtute, aș fi fost iubirea.
Dacă eram o personalitate istorică, aș fi fost Ioana d`Arc.
Dacă eram o planetă, aș fi fost o planetă necunoscută.
Dacă eram un lichid, aș fi fost tequila,
Dacă eram o piatră, aș fi fost diamant.
Dacă eram o pasăre, aș fi fost colibri.
Dacă eram o plantă, aș fi fost floarea-soarelui.
Dacă eram un tip de vreme, aș fi fost zi însorită.
Dacă eram un instrument muzical, aș fi fost pian.
Dacă eram o emoție, aș fi fost teamă.
Dacă eram un sunet, aș fi fost torsul unei pisici.
Dacă eram un element, aș fi fost foc.
Dacă eram un cântec, aș fi fost Hoobastank-The reason.
Dacă eram un film, aș fi fost Love and Basketball.
Dacă eram un serial, aș fi fost Gossip Girl.
Dacă eram o carte, aș fi fost Enigma Otiliei.
Dacă eram un fel de mâncare, aș fi fost cartofi prăjiți.
Dacă eram un oraș, aș fi fost Sibiu.
Dacă eram un gust, aș fi fost dulce-amăruie.
Dacă eram o aromă, aș fi fost mentă.
Dacă eram o culoare, aș fi fost auriu.
Dacă eram un material, aș fi fost dantelă.
Dacă eram un cuvânt, aș fi fost dragoste.
Dacă eram o parte a corpului, aș fi fost ochii.
Dacă eram o materie de școală, aș fi fost limba și literatura romană.
Dacă eram un personaj de desene animate, aș fi fost Mica Sirenă.
Dacă eram o formă, aș fi fost cerc.
Dacă eram un număr, aș fi fost 13.
Dacă eram un mijloc de transport, aș fi fost avion.Dacă eram o haină, aș fi fost jeanși.

Pentru cineva special.

Simt că,cu cât te iubesc mai mult pe tine îl iubesc și pe Dumnezeu în aceeași măsură fiindcă încep cu adevărat să`L simt, să`L regăsesc pierdut adânc în sufletul tău, dragostea mea. Abia atunci realizez că Dumnezeu nu se află acolo doar pentru a`mi spune că are chip frumos și nici pentru a`mi demonstra existența Sa ci fiindcă noi suntem un accident de a ne afla în fața Lui și de a`I înțelege măreția eternității sale în noi.

Vom fi uniți prin sfințenia iubirii în și prin Dumnezeul nostru etern. Si atunci, oricât de mult am realiza deșertăciunea acestei lumi, și am ști că vom fi mereu acea stea care va arde continuu pentru a apărea ca imagine pe o boltă a unei lumi după ce va fi murit demult, vom înțelege că toate acestea și încă multe altele nu au nici o importanță fiindcă între noi, în noi și peste noi e Dumnezeul acela tăcut care nu are nevoie nici de imagini sau alte cuvinte ci doar de iubirea noastră nesfârșită.
Si vom fi etern împliniți și hrăniți de Dumnezeul iubirii noastre știind că ne mistuim pentru acest Dumnezeu care va rămâne etern peste timpi sau spații, peste orice deșertăciune, știind că doar El, acest Dumnezeu suntem: Noi! Acesta este sensul iubirii noastre,al sufletelor pereche.
Oriunde am fi, oricât de departe unul de altul acest Dumnezeu al iubirii noastre va fi etern cu noi, fiind Parisul viselor noastre, alături de care ne vom plimba împreună pe bulevardele pline de roua sentimentelor noastre prelinsă pe iarba clipelor care se va usca și ea la rândul ei fiindcă orice ai face iarna nu poate fi oprită.
Si ne vom trezi într`o lume unde vom fi iar o stea, pe urmă vom arde doar fiindcă va urma să ne stingem iarăși pentru a ne putea găsi ca două suflete pereche care să viseze la un Paris prin care să se plimbe, să se iubească, să se dorească, să fie bolnavi unul de altul, să sufere dar să și tremure de fericire, de fiorul divin pe care ți`l dă dragostea acea arzătoare prinsă de vâlvătaia mistuitoare a pasiunii.
Cât de puțini suntem cei care în viață am trăit cu adevărat o mare iubire, cât de puțini ne`am născut astfel aici în această lume și cât de mulți își trăiesc viața morți de ei înșiși, cu sufletele neumblate de pașii nici unei mari iubiri. De ce? Să`L întreb pe Dumnezeu sau pe Destinul care e imaginea acestuia? De ce? Să întreb vântul, cuvântul sau oceanul din apa căruia am ajuns să visăm această lume? Răspunsul constă în noi și numai în noi, în iubire.

Am crezut întotdeauna în lumina divină a sufletelor pereche cum cred în destinul privirilor pierdute pe drumurile încâlcite ale vieții dar să nu uităm că tot lumina este aceea care ne aduce imaginea vie a unor stele moarte demult.
Poate fi ceva mai important decât iubirea? Doar aceasta poate înfrunta praful deșertăciunii.
Prin Dumnezeu și numai prin Dumnezeu noi cunoaștem amintindu`ne propria noastră imagine despre noi și lume, imagine care a fost și va rămâne etern dincolo de deșertăciunea acestei țărâne care respiră prin noi, cei pierduți în negura infinității lumilor cu nume de vis. De aceea adevăratul Dumnezeu apare doar atunci când iubești profund, când simți că nu poți muri dar nici trăi fără clipele sufletului tău drag, pe care le vrei, dar cu toate că ești atât de însetat vei refuza apa vieții în schimbul lor, fiindcă trezirea către marea amintire care e Dumnezeu se face doar prin moarte.
Dar tu, îngerul meu drag, tu unde ești? În mine, în tine, sau în noi? Oare eu unde sunt? Suntem simțire și destin, suntem repere fundamentale unul față de altul, de aceea vom fi mereu despărțiți de blestemul simetriei acestui vis cu nume de lume. Știu că atunci când te strig în vâltoarea clipelor ai să`mi dai întâlnire doar la cascada deznădejdii, fiindcă doar acolo am putea fi alături, doar în zbuciumul ei ar mai putea înțelege calitatea aceasta a noastră de a fi repere fundamentale unul față de celălalt, de a fi astfel suflete pereche.
De ce atunci când mă gândesc la sufletul meu pereche îl simt pe Dumnezeu altfel, mai bun dar și mai exigent, mai cald dar și mai răzbunător, mai trist dar gata oricând de cel mai debordant optimism dar și exuberanță izvorâtă din adâncul etern al privirilor noastre pierdute în negura necuvintelor acestui vis cu nume de lume?

Noi nu suntem nimic altceva decât iubire și în urma noastră nu rămâne nimic altceva decât tot iubirea pe care am lăsat`o acestei lumi și atât. Restul se șterge cu buretele deșertăciunii pe tabla uitării. Asta suntem noi! Iar cei care nu au trăit o Mare Iubire înseamnă că nici nu s`au născut vreodată pe acest târâm.
Nu poți să strigi în iubire fiindcă este unicul loc unde nu au ce căuta cuvintele decât sensurile lor care și așa devin absurde. Nu poți să minți în iubire fiindcă nicio simțire a ta nu poate fi mințită, altfel nu ai exista tu, ci minciuna vieții tale. Nu poți trișa în iubire fiindcă nu sunt niciodată două căi pe care să le poți alege, ci doar una singura care este și va rămâne calea vieții tale. De aceea în iubire nu poți fi decât tu și singurătatea din tine în afara sufletului tău pereche.
În iubire nu trebuie niciodată să te îndoiești fiindcă nu poți iubi cu jumătăți de măsură. Nu! Niciodată, Marea Mea Dragoste, niciodată în iubire nu poate fi și o zonă gri decât acele pătrate de alb și negru aflate pe tabla de șah a acestei Iluzii a Vieții, pe care o împărțim împreună, prin Destin, până când moartea ne va uni prin eternitatea sa.
Te iubesc atât de mult, dragul meu suflet pereche, încât nu pot exprima în cuvinte. Într`o mare iubire cuvintele nu`și au rostul, precum își pierde consistența orice atingere sau privire, fiindcă toate acestea sunt și vor rămâne numai în străfundurile sufletelor noastre.
Să știi că și sfințenia face parte din iubire, iar tu ești un sfânt al Destinului meu, o religie a vieții mele. Un crez al ființei uitate din mine, străinul care mă îndrept spre nicăieri, știind că acolo unde va fi mă voi împlini prin moarte, așteptându`te… 

Nu credeam să vii acum, la vârsta și ceasul acestei Iluzii a Vieții, dar îți spun printre gratiile acestea cât de mult Te Iubesc și să nu te îndoiești niciodată de mine.

Sunt alături de tine în acest mister care e filozofia iubirii pe care aș vrea să o înțeleg privind adânc în ochii tăi și să aflu dacă iubind vei înțelege mai mult despre tine decât dacă ai fi ceea ce ești azi ca suflet, un străin, un simplu trecător în această existență care va deveni un vis uitat odată cu moartea sau poate un vis reamintit dar tot un vis. Te țin de mână și nu vreau să mă trezesc din acest vis care este actuala mea viață reală tocmai fiindcă vreau să fiu etern alături de tine.

Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

Buzele tale vor presăra săruturi peste trupul meu,amestecând senzualitatea lor cu puritatea trupului.Vei naște lungi excitări,urmate de scurte declarații de dragoste.Respirația ta caldă îmi va da fiori din care vor crește aripi de înger,iar necunoscutul meu va cunoaște necunoscutul tău.Ne vom instrui trupurile în contemplări adânci.Săruturile noastre vor aduce la viață fluturi care se vor înălța deasupra acestui decor numai al nostru.

Ochii tăi mi`au pictat trupul pe zeci de pânze pierdute prin așternut.Iar trupul meu te`a învățat pe de rost într`o formă trigonometrică incalculabilă,într`o geometrie în spațiu inexistentă.Inima mea ți`a căutat blândețea în gesturile tale de copil adult,și a găsit`o în cuvinte rostite parcă dintr`un dicționar nescris.

Mi`e dor.

Mi`e dor de foștii tovarăși cu care îmi pierdeam vremea

Puști fiind ca orice copil ne cuprindea lenea.

Mi`e dor de școala generală, cum o să`mi fie mai târziu

Dor de al meu liceu,atunci când o să ajung să nu mai fiu.

Mi`e dor de vremurile în care nu știam că nu ține

Mi`e dor de timpul în care nu știam ce e rău și ce e bine.

Mi`e dor de unele momente unele chiar demente,unele hazlii altele pe care nu vreau să mi le aduc

aminte.

Mi`e dor de vremea în care eram cuminte,când mă tăvăleam pe jos de fiecare dată când îmi cădea un

dinte.

Mi`e dor de spusele mamei atunci când ieșeam afară:"Să fi cuminte puiuț,să nu te îndepărtezi de

scară".

Mi`e dor de inocența ce caracteriza orice copil,când făceam o prostie scăpam întotdeauna subtil.

Mi`e dor de primul băiat pe care l`am sărutat îmi aduc aminte cu plăcere,nicidecum nu l`am uitat.

Nu trăiesc în amintiri nu vă lăsați înșelați de aparențe,totuși îmi amintesc cu plăcere,prefer

trecutul

în ciuda prezentului rece.

Mi`e dor de vremurile în care speram să îmi fie dor atunci când adormeam cu un singur gând în

dormitor.

Mi`e dor de vechiul eu așa cum eram eu mereu.

Mi`e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.

Mi`e dor de mine însumi căci nu mă regăsesc,că parcă timpul se hrănește și nu pot să îl opresc.

Mi`e dor să râd din suflet așa cum o făceam odată.

Mi`e dor de amintiri ce le`am trăit și le`am uitat.

Mi`e dor de prima atingere,de primul sărut,de prima dată când i`am spus cât îl iubesc de mult.

Mi`e dor de visele mele ce au devenit reale și mai ales de cele ce au rămas la stadiul de visare.

Mi`e dor de vremurile pierdute în zare,în care stăteam în fața blocului fără nicio supărare

Mi`e dor de anumiți oameni ce au însemnat mult,ce au fost lângă mine atunci când altă șansă nu am

avut.

Mi`e dor de ei și dacă aș putea să le mai zic o dată "vă iubesc pe toți cum v`am iubit de prima dată;

pentru mine ați fost pe viață o pată marcantă nu cred că vă voi putea uita vreodată".

Mi`e dor de cei ce au fost acolo când am avut nevoie și astăzi i`am lăsat în urma mea pe toți fără

voie.

Mi`e dor de lumea pe care o aveam în jurul meu;astăzi sunt toți la alt nivel așa cum sunt și eu.

Timpul trece și face,timpul trece și tace,timpul trece și legături din trecut desface;

rămâi cu sentimente amare și amintiri ce dor,dar tot ce poți să spui acum,un "Mi`e dor".

Una,alta.

Suferim fără rost: pentru că în dragoste se află sămânţa creşterii noastre. Cu cât iubim mai mult, cu atât suntem mai aproape de experienţa spirituală. Adevăraţii iluminaţi, cu sufletele lor incendiate de Iubire, învingeau toate prejudecăţile vremii. Cântau, râdeau, se rugau cu voce tare, dansau, participau la ceea ce Sfântul Pavel numea "nebunia sfântă". Erau veseli - pentru că cine iubeşte învinge lumea, nu-i e teamă că pierde ceva. Adevărata iubire este un act de total abandon.

Dragostea poate fi o experienţă mai înspăimântătoare decât aceea de a te afla faţă în faţă cu un arcaş care ţinteşte spre inima ta. Dacă săgeata îşi nimereşte ţinta, eşti mort şi de restul are grijă Dumnezeu. Dacă te loveşte dragostea, trebuie să-ţi asumi singur consecinţele.

În fiecare dintre noi este un ceasornic ascuns şi, ca să faci dragoste, arătătoarele ambilor inşi trebuie să indice aceeaşi oră la acelaşi timp. Două persoane care sunt împreună şi se iubesc mult trebuie să-şi potriveasca arătătoarele, cu răbdare şi perseverenţă, cu jocuri şi reprezentaţii "teatrale", până când înţeleg că a face dragoste e mult mai mult decât o întâlnire.

Libertatea este în continuare lucrul pe care-l preţuiesc cel mai mult pe lume. Sigur ca asta m-a determinat să beau vinuri care nu-mi plăceau, să fac lucruri pe care nu trebuia să le fac şi pe care nu le voi repeta niciodată, să am multe cicatrice în trup şi-n suflet, să-i rănesc pe unii cărora am sfârşit prin a le cere iertare, într-o perioadă în care am înţeles că puteam să fac orice în afară de a obliga pe cineva să mă urmeze în nebunia mea, în setea mea de a trăi. Nu mă căiesc pentru clipele în care am pătimit, îmi port cicatricele ca şi cum ar fi nişte medalii. Ştiu că libertatea este foarte scumpă, la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plătesc cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat de lacrimi.

De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!

La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus şi nici nu va aduce vreodată fericirea. Dimpotrivă, nu e decât nelinişte, un câmp de luptă, nopţi nedormite, când ne întrebăm dacă e bine ce facem. Adevărata dragoste este plămădită din extaz şi agonie.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Dacă vezi o fată care îți place, trebuie să te apropii de ea (la 2 metri). Dacă îți place și de la distanța asta, începi să vorbești cu ea (la 1 metru). Dacă zâmbește când îi înșiri balivernele tale, o inviți să danseze sau să bea ceva (la 50 de centimetri). Apoi, te așezi lângă ea (la 30 de centimetri). Cum încep să-i strălucească ochii, trebuie să-i aranjezi cu grijă o șuviță după ureche (la 15 centimetri). Dacă te lasă să-i aranjezi părul, vorbește-i puțin mai de aproape (la 8 centimetri). Dacă respiră mai puternic, lipește-ți buzele de ale ei (la 0 centimetri). Scopul acestei strategii este, evident, să obții o distanță negativă prin pătrunderea unui corp străin în interiorul acestei persoane (la aproximativ minus 12 centimetri, conform mediei naționale).

Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns si l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.