Concedieri de sezon.

E vremea de afară sau sufletul meu chiar e înghețat?Și cum pot trăi cu sufletul înghețat?Adevărul e că nu mai trăiesc,da,mintea mea reacționează impulsurilor,la fel și corpul,dar sufletul meu e mort asemenea frunzelor unui copac,în mijlocul iernii.Știu,ați zice că ar trebui să aprind un foc și am rezolvat problema.Dar eu nu vreau să aleg calea cea mai simplă,vreau să mă complic,să mă pierd în ecuații.Vreau ca y`ul să găsească x`ul.
Într`o noapte sufletul meu mi`a reproșat că nu sunt în stare să îi găsesc o pereche,iar eu ce puteam să îi răspund?Că poate nu sunt doar eu de vină?Răspunsul meu au fost doar lacrimile care nu mai conteneau să se oprească.Iar inima simțindu`se neglijată mi`a strigat:"Caută acolo unde nu te aștepți",iar eu le`am urlat amândurora:"De ce atâta căutare?Mi`am lăsat lumea în spate doar ca să`mi caut fericirea și m`am ales cu bucăți de NIMIC.Și până la urmă de ce aș avea nevoie de voi doi?","Pentru că noi te facem ceea ce ești","Atunci faceți o treabă foarte proastă.A,și sunteți concediați".

Paulo Coelho-La râul Piedra am şezut şi`am plâns.

E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţi fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!

turnura proasta.

Cand cineva iti da o ultima sansa,tu de ce eziti?De ce incerci sa faci pe durul absolut degeaba?Cred ca ai uitat cat de bine te cunosc.De fapt,cred ca ai uitat absolut tot.Si cred ca sansa asta e o frunza in vant.Si nu inteleg de cand imi cunosti tu sentimentele;de cand incerci sa faci pe desteptul cu inima mea.Nu mai merge nimic.Totul e un mecanism prost.Scartaie.

Mulțumesc.

Sunt aici,mereu am fost aici,indiferent de trecerea timpului sau de schimbările asupra personalității.A rămas câte puțin din tot ce a trecut,au rămas lucruri și oameni care m`au făcut ce sunt azi.Le mulțumesc tuturor celor care la un moment dat au fost lângă mine fie o zi,o săptămână,o lună sau mai mult.Le mulțumesc celor care m`au apreciat indiferent de câte defecte am,mi`ați arătat că există oameni speciali.Dar cel mai mult le mulțumesc celor ce m`au rănit,vă sunt datoare pentru ca mi`ați arătat durerea și de pe urma voastră am învățat cum să trăiesc cu ea.E prima oară când spun asta,pentru că niciodată nu am avut curajul să spun unui om cât de mult îl apreciez sau cât de mult îi mulțumesc.In concluzie,nu există oameni răi,ei rănesc doar ca să nu fie ei primii răniți.

Te`am vrut și..

Doamne,ce dreptate avea Simplu cu "m`ai vrut și nu te`am vrut,acum te vreau da`i prea târziu".Ce ironie!Cred că toți am trecut prin situațiile alea în care cineva ne vrea și noi îi respingem,iar peste câteva luni dai peste persoana respectivă și parcă ți se pare că are ceva ce nu avea atunci,că e schimbată,că e ce îți dorești tu,și încerci să te apropii de ea și ghici!acum ea te respinge și îți dă peste nas cu "te`am vrut și nu m`ai vrut,acum mă vrei da`i prea târziu".Si uite cum realizezi cât de prost/proastă ai fost.Problema este că puțini știu să privească dincolo de înfățișare,puțini știu că omul ăla pe care îl rănești are un suflet căruia nu`i convine să fie călcat în picioare de toți neghiobii.Puțini știu că roata se intoarce,v`o spun din proprie experiență că orice lucru bun sau rău pe care îl faceți vi se intoarce pe diferite căi.In concluzie gândiți`vă fiecare pas,fiecare gest,fiecare vorbă.

Altă seară de plictiseală.

Da,am o stare d`aia de plictiseală generală și de caterincă proastă.Mă tot uitam azi pe facebook și văd o minunată discuție între două domnișorici,una de 17 anișori și respectiv de 16:"Fată,și`a luat Cristi mașină?(respectivul cred că era prietenul celeilalte)",zise puștoaica de 16;cealaltă dă un răspuns de o inteligență rar întâlnită:"Da,fată.Si`a luat Touareg.Mulțumesc Domnului că nu și`a luat Logan".Nici nu vă gândiți cât m`am abținut să nu ii bag o d`aia:"Da` ce fată în Touareg se suge pula mai bine decât în Logan?".Bineînțeles că am preferat să țin pentru mine ca să nu mă pretez la asemenea minți de copile,dar când mă gândesc cât de proaste sunt unele îmi vine să le dau cu capu` de bara de la Touareg.17 ani am și eu,dar viața mea nu constă în mașina iubitului meu,nu o să îl iubesc mai mult dacă își ia Lamborghini sau mai puțin dacă își ia Logan.Mi`e milă de ele și îmi vine să le zbor din România pe proastele alea de la televizor de la care învață tot ce n`au în capul ăla de copile proaste.

Fără titlu.

Ce ți`e și cu relațiile astea,sau mai bine zis cu singurătatea,sau și mai bine zis cu amândouă.Când ești singur,îți dorești pe cineva să te strângă în brațe,să vă uitați împreună la filme,să gătiți;cineva care să fie acolo și să îți spună că o să fie bine,și să îl crezi deși știi că nu e adevărat.Cineva care să te iubească și pe care să îl iubești.
Dar în mod ironic atunci când ești într`o relație și primești toate lucrurile astea sau măcar pe jumătate,parcă ai momente când îți dorești libertate.Libertatea de`a ieși cu prietenii sau libertatea de a`ți acorda câteva zile doar pentru tine;libertatea de a citi o carte,de a vedea un film sau de a merge la un film singur,libertatea de a`ți face programul așa cum vrei tu și să nu depinzi de timpul altcuiva.
Cred că majoritatea am trecut prin lucrurile astea și știți sentimentele,simțirile,temerile etc.
Acum sunt liberă și profit cât de mult pot;asta până când va apărea cineva care mă va face să uit de libertate până la un punct.

Timpul.

Timpul.Pff timpul,este o resursă limitată.Timpul nu se intoarce.Timpul e acum,e ieri,e mâine,e peste câteva secunde,timp e oricând.Timp nu există când nu vrei.Timpul poate fi împărțit.Prieteni,familie,iubită,școală etc.Timpul nu iartă,dar te ajuta să ierți și să uiți."Să lăsăm timpul să vorbească";timpul nu vorbește,timpul face.Timpul leagă prietenii,relații etc.Timpul te face să pierzi autobuzul pentru că tu ai pierdut timp pe altceva.Poți să pierzi timp și în același timp timpul să te piardă pe tine.Timpul e în strânsă legătură cu faptele,cu absolut tot.Timpul e făcut ca să îți vindeci rănile.

Toți îngerii se sinucid.

Plecă trântind ușa atât de tare încât puteai jura că a ieșit din balamale.O lăsă singura pe pervazul geamului fără să se gândească ce tragedie ar fi putut evita dacă nu pleca și după cearta ce precedase această ieșire furtunoasa,o lua în brațe și o sărută pe frunte așa cum făcea de fiecare dată când se certau.Dar cearta asta parcă scosese tot ce era mai rău din el,parcă era stăpânit de 1 milion de demoni.Țipete,urlete,reproșuri..și pentru ce?Ea se uita la Lună care emana o putere magică,stranie;parcă îi fura toate gândurile și îi zicea:`Nu draga mea,nu are rost.Te iubește,o să îi treacă`.Dar ea nu,se săturase,se umpluse paharul și deodată lăsă un picior în afara geamului,apoi și pe celălalt,se aplecă puțin în față și își spuse:`O să simt că zbor și nu o să mă doară deloc`.Si parcă împinsă de la spate,se aruncă și își întinse aripile..ea un înger,el un demon;așa au fost dintotdeauna,s`au iubit în felul lor,dar acum s`a terminat..trupul ei zace fără viață pe asfaltul pe care el călcase cu câteva minute înainte..era la colțul blocului,auzise zgomotul și se întoarse parcă teleghidat..își văzu îngerul și se cutremură;îngerul lui păzitor se sinucise.

Solduri.

Eu zic să mai iertăm din când în când.Hai să fim altfel.Vreau să fiu altfel.Vreau să îmi schimb obiceiurile proaste și le dau la schimb pe obiceiuri bune oricui dorește.Am și vise,dar nu mai vreau să le împlinesc,le fac cadou,să le împliniți voi.Am și dorințe,am de toate.Si toate sunt la promoție,doar e vară.

-Băi..
-Da.
-Nimic..
-Hai zi,ştiu că vrei să îmi zici ceva..
-Nu,nimic..
-Vlad!
-Mi`e dor de tine..
-Si mie mi`e dor de tine.
Pentru o persoană foarte specială.Te iubesc,bă..și abia aștept să ne vedem!

Teoretic.

Vino tu și adu`mi ploaie.
Și nu,nu lua umbrela cu tine.
Lasă stropii să stingă jarul din sufletul meu și învață`mă cum să o iau de la capăt.
Fă`mă rudă cu ploaia și numește`mă "Strop de ploaie".
Nu`mi șterge picăturile de pe trup;
iubește`mă și simte`te ca și cum ne`am iubii în valuri.
Și adu și sare,să fie apa sărată.
Lasă`mi sare pe buze și sărută`mă ca și cum ar fi zahăr.
Arată`mi unde se formează furtunile și unde se termină tornadele.
Fă`ne prieteni cu vântul ca să șteargă mai repede timpul trecut până să ne aflăm.
Șterge`mi toate amintirile și pune`mi vise pe gene.
Uită`mă în așternut și găsește`mă pe plajă.
Concediază lumea și împarte Pământul la doi.

Aşteptând.

Și de câte ori m`am întrebat cui îi las sufletul meu de atâtea ori am primit şoapte,cuvinte de neînţeles,de parcă în sufletul meu s`ar afla un al doilea Babel;
atâtea limbi,atâtea dorinţe şi vise de împlinit.
Și de câte ori n`am aruncat sentimente în foc ca mai apoi să îmi aud sufletul urlând de durere si chinuindu`mă pentru toate arsurile suferite.
Sunt un suflet gol.
Mi`am ars sentimentele.
Mi`am ars slăbiciunile şi sufletul meu e un foc continuu.
nu,nu îmi mai doresc să mă salvez.
îmi doresc să ard tot ce am în suflet ca să uit cine sunt,de unde am plecat şi unde am ajuns.
Nu mai vreau să salvez nimic din trecut pentru că timpul trece şi el uită,şi mă învaţă şi pe mine să uit;
să ard;
să tai;
să şterg.
Te aștept suflet pereche,te aștept cu ploaia!

Dacă e să fiu credincioasă faţă de cineva sau de ceva, în primul rând trebuie să-mi fiu fidelă mie însămi. Dacă e să caut dragostea adevărată, mai întâi trebuie să mă satur de iubirile mediocre pe care le-am întâlnit.

Vanilie si cioco.

Gandul e mereu la tine mai bine dă-mi-l înapoi

Că ti-l dau cand vii la mine sau îl împărţim în doi
Si dacă ne certăm pe el măcar să nu fie în bucătărie
Că nu am chef să mă feresc de vre`o altă farfurie.
(Remember?)
P.s:Mi`e dor de tine.

Soulstorm.

Știi florile alea de măr care înfloresc când au soare și cad la prima furtună?Pentru mine soarele ăla a fost ceva benefic,asta până la prima furtună.Până la prima furtună când s`au răspândit toate florile de măr.Și trece vara,și ele nu vor mai înflorii,și toamna nu va mai avea ce să scuture pentru că i`ai luat`o tu înainte.Toamna nu are suflet,ea nu știe ce face..ea nu mă știe.Tu mă știai,tu ai suflet..tu ești om.Și o furtună în suflet e iscată doar de oameni.Și știi ce aș fi preferat?Să îmi scuture toamna florile.

nu.

azi nu.azi sunt doar o picătură de ploaie.și o să dispar în același timp cu apariția razelor de soare.și cât mă bucur că o să dispar.dar tu..tu,când o să plouă..să îți amintești de mine.

Problema oamenilor din ziua de azi e că nu știu să câștige încrederea,de păstrat nici nu se mai pune problema.Pentru majoritatea a dezamăgii pe cineva e ca și cum ai avea nevoie de mâncare;da,parcă a devenit o nevoie omenească,un lucru la ordinea zilei,un lucru care și`a pierdut din importanță de`a lungul anilor,un lucru care a devenit rutină.de ce?de ce trebuie să fie așa?de ce nu puteți aprecia persoanele care au grijă de voi,care țin la voi?de ce vă complicați suferind pentru alții care nu vă merită?de ce?de ce când eu sunt aici și sunt doar pentru tine?

"În fiecare dintre noi este un ceasornic ascuns şi, ca să faci dragoste, arătătoarele ambilor inşi trebuie să indice aceeaşi oră la acelaşi timp. Două persoane care sunt împreună şi se iubesc mult trebuie să-şi potriveasca arătătoarele, cu răbdare şi perseverenţă, cu jocuri şi reprezentaţii "teatrale", până când înţeleg că a face dragoste e mult mai mult decât o întâlnire."
Paulo Coelho-Unsprezece minute

Am invatat.

Am invatat ca tot ce`i frumos dureaza mai putin decat dureaza sa clipesti.Am invatat ca poti sa razi cu lacrimi pe obraz si poti sa plangi cu zambetul pe buze.Am invat ca nu trebuie sa dau ce am pe ceva despre care nu stiu nimic.Am invatat ca sunt prea mica ca sa stiu ce e iubirea,ma multumesc sa fiu indragostita din cand in cand.Am invatat ca iubire nu simt decat pentru parintii mei,sunt singurii pentru care sunt in stare sa fac orice.Am invatat ca viata iti da putin si iti ia mult.Am invatat ca totul in viata se rezuma la bani.Am invatat ca uneori trebuie sa mai las de la mine ca sa iasa bine.Am invatat ca vorbele nu inseamna nimic.Am invatat ca ne facem singuri viata grea.Am invatat ca nu exista `nu pot` ci `nu vreau`.Am invatat sa fiu tare,dar am invatat ca oamenii din jurul meu ma fac slaba.Am invatat ca prietenia se bazeaza pe invidie.Am invatat ca viciile nu sunt chiar atat de rele precum par.Am invatat ca nimic,niciodata nu o sa imi vina pe tava,gata facut.Am invatat ca visele sunt doar pentru fraieri,si realitatea e dura.Am invatat sa mai fiu copil din cand in cand.Am invatat ca e bine sa ai cate putin din fiecare,niciodata totul din tot.Am invatat ca pana si persoana care credeai ca nu o sa te dezamageasca o va face.Am invatat ca daca arati sentimente esti luat de prost.Am invatat ca degeaba ai daca nu ai cu cine sa imparti.Am invatat ca e usor sa zici,dar e mai greu sa faci.Am invatat oamenii vin si pleaca,dar cand pleaca,pleaca cu o parte din inima ta.Am invatat ca lucrurile simple sunt defapt lucrurile cele mai grele.Am invatat ca orice inceput e usor,sfarsitul e mai greu.Am invatat ca viata e cel mai scump lucru pentru care platim.Am invatat ca timpul nu le vindeca chiar pe toate,mai trebuie si un pic de vointa.

Special.

Ciudat cum până și vremea de afară se împletește cu vremea din sufletul meu.Si aș vrea să știi că atunci când te`am cunoscut miroseam a soare,a fericire deși era iarnă..acum când te îndepărtezi miros a zăpadă,a frig,a stătut,deși e aproape vară.Ești vinovat de toată furtuna din sufletul meu,de vântul cu care`mi seci sentimentele și le lași ca frunze`n vânt.Îmi plăcea mult să văd cum dintre toți tu mi`ai scos cel mai bine trăsăturile în evidență,mă simțeam frumoasă și fără un strop de fond de ten sau un strat de rimel,eram frumoasă pentru că tu mă făceai să mă simt frumoasă,tu cu puterea ta de copil mare mic.Așa ai fost întotdeauna un copil mare mic,pentru asta m`am îndrăgostit de tine.Si știi tu vorba aia:"Iarna nu`i ca vara",și Doamne cât de mult se potrivește,cât de mult se mulează pe tabloul nostru de iarnă-vară neterminată.Si nu știu dacă "te iubesc",e chiar ce simt..dar știi bine că țin la tine,știi că îmi doresc să fie altfel.Exact cum zici tu unele lucruri se simt,nu se spun.Așa că închei aici că doare,și dacă ar fi să curgă lacrimi să curgă ale tale.

De cacat.

Dupa postari dragute si etc ma gasesc scriind si despre jigodia de tara numita Romania.
Sau mai bine zis despre jigodia de firma sau de ce o fi,Ratb.Dupa ce ca vorba romanului,"n`am loc sa trag o basina" in autobuz mai au si pretentia sa le mai platesc si abonament lunar.Si cand mai vezi si bosorogi care dupa ce ca au transport gratis te mai si ridica de pe scaun ca sa stea ei,ca na domne sunt in varsta iti vine sa le zici ceva de dulce dar te abtii ca na iti pui tot autobuzul in cap.Si uite asa platesc abonament ca sa stau in picioare in aglomeratia de jegosi si imputiti care fac economie la apa si sapun.Si cand ii mai si vezi imbrancindu`te si dandu`ti un cot in gura si un picior in alte alea parca iti vine sa zici:"Da` ce mortii matii ti`ai luat autobuz?",dar te abtii ca na,iti pui autobuzul in cap.
Si pot sa spun ca pur si simplu ma pis pe Romania si abia astept sa imi iau talpasita din cacatul asta de tara.Ai inteles Basescu?Tara ta e de cacat,si fix noi care ar trebui sa fim viitorul Romaniei,fix noi ne pisam pe tara ta si pe tine.

Fragmente

- Să vezi ce frumos e Cismigiul, mi-a spus Puiu a doua zi.
L-am luat de mână:
- Hai să vedem.
Ne-am plimbat prin toate aleile, apoi ne-am așezat pe o bancă. I-am spus că sunt hotărâtă să mă sinucid.
- Ceea ce mă sperie, Diana, nu sunt cuvintele tale nesăbuite, ci aerul liniștit cu care vorbești. Ce-i cu zâmbetul ăsta care vine de departe? Ce s-a întâmplat?
- Nu știu, dar tare-as vrea să se sfârșească viața! Viața nu e frumoasă, și-atunci…
- Si-atunci, să-ți spun niște versuri. Nu știu de cine sunt. Le-am găsit într-o «Istorie a literaturii» și am vrut să le rețin pentru tine ...
(Pânza de păianjen-Cella Serghi)

Copilărie. Perioadă a vieţii umane, intermediară între idioţia prunciei şi nebunia tinereţii - la doi paşi de păcatele maturităţii şi la trei de regretele bătrâneţii.

Increderea e aia pe care i`o acorzi unui om pe care il crezi prietenul tau,si el ti`o calca in picioare.Aia e increderea.

Dansul este o exprimare verticală a unei dorinţe orizontale. (George Bernard Shaw).

Viciile intra in alcătuirea virtutilor tot asa cum otravurile intra in compozitia leacurilor.

Frumuseţea este ceea ce te simţi în interior şi ea este cea care se reflectă în ochii tăi. Nu este ceva care ţine de fizic.(Sophia Loren).

Femeie: înger când închide ochii, diavol când deschide gura.

Breathless.

Asculta mai multe audio Muzica

Frică.

Mă simt "dezbrăcată","dezbrăcată" de sentimente,trăiri sau emoţii.Ce trăiam până ieri,azi nu mai există,sau cel puţin nu în modul în care exista ieri.Azi sunt doar o cerşetoare,străină de sentimente calde.Ieri vroiam vise,azi cerşesc amintiri deşi nu vreau.Vreau pace,dar tu nu îmi dai pace.Până ieri trăiam din tot ce însemnai tu,azi trăiesc din nenorocitele astea de amintiri.Si mă sperie câte sentimente am investit în atâtea iluzii deşarte şi în atâtea momente frumoase.

Mi`e frică..mi`e frică de amintiri,aşa cum mi`a fost frică să nu îţi pierzi tu sentimentele.Si le`ai pierdut..ai căzut pradă tentaţiei,şi ai început să împarţi sentimente ca şi cum ai împărţi pliante pe stradă,fără niciun regret,fără să îţi dai seama cât de mult te injoseşti.Cât de mult ţi`ai reumplut sufletul cu resentimente.Resentimentele astea nu mă vor înverşuna niciodată,sufletul meu e încă cald,mai e o scânteie mică ce poate fi reaprinsă oricând.

Străin ai fost tu,străină sunt eu acum şi tot ce simt pentru tine e mai străin decât ai fost tu vreodată.

Străin e timpul în care ne`am iubit.

Butch-Tu (feat. Dj Undoo)

Tu,trage-mi palme să mă trezesc când greșesc,
Râzi când te ciupesc,
Fă-mă să-nnebunesc,
Amintește-mi ce m-a făcut să-ți spun "te iubesc".
Prefă-te că nu te prinzi când încerc să te păcălesc
Ai grijă de mine dacă răcesc,fă-mi un ceai,
Nu mă lăsa să mănânc înghețată în luna mai,
Bea din cafeaua făcută de mine ca și cum,asta era tot ce-ți doreai
Viața e scurtă,mai stai încă zece minute chiar dacă-ntârzii la muncă,
Fă-mă să cred că luni e duminica încă,
Nu-mi spune că ceva mă-mpiedică să te iubesc într-o cabină de telefon
Pune o casetă veche în casetofon,
Vino cu mine pe stadion,
Glumește,despre cum o s-arăt în baston,
Supără-te c-am lăsat mașina de spălat blocată pe on.

Zâmbește,dacă afară e urât și înnorat,
Înveselește-mă dacă-s trist,
Învelește-mă-n pat dacă-s beat,
Fă-mă să sper când viața m-a dărâmat,
Obișnuiește-mă să mă-mbrac asortat,
Așteaptă-te,să-ți cumpăr portocale când vreau să te-mpac,
Fumează cu mine un cui să ne uităm la un film împușcați,
Fă-mă să simt că am aliați,
Dă-mi apa de lângă pat când suntem deshidratați,
Aprinde două țigări să le fumăm împăcați,
Adu-mi aminte că ne-am suit în pat încălțați,
Spune-le părinților tăi că suntem numai amanți
Pleacă de la ei,vino la mine,lasă-i șocați,
Nu rupe tăcerea când suntem îmbrățișați,
Ia-mi durerea,
Când toți soldații mei s-au rupt în galere și zac înecați,
Dă-mi puterea,
S-aduc soarele prin norii-întunecați,
Fă-mă să nu-nțeleg dacă suntem iubiți sau frați,
Chiar dacă suntem săraci,fă-ne bogați în ochii celorlalți..

-Hei...

-Buna..

-Dormeai?

-Nu,nu..

-Te`am sunat sa..pff,sa iti amintesc ca intr`o zi de iarna ca asta ne`am cunoscut noi.

-A,nu trebuia sa ma suni,sincer..au trecut 2 ani de atunci.De ce încerci sa imi amintesti?
-Sunt in Bucuresti,ne vedem la cafeneaua noastra?Caffe latte?

-Da,iti amintesti..

-N`as putea uita,te astept acolo.

Ma ridic somnoroasa din pat,și încerc sa îmi dau seama dacă a fost un vis sau nu.Verific telefonul și ma izbește realitatea:A. 16.12.2009,15:03.Stai!nu mi`a spus ora.In fine,vad eu ce fac..

In 5 minute sunt jos si iau taxiul.

-Pana la Bucur-Obor.

Ii dau mesaj:"hei n`ai zis ora,ești deja acolo?"
Privesc pe geamul aburit al taxiului.Doamne cat de frumos este.Totul alb..doar cateva pete de culoare in albul asta imaculat.Un cuplu se da cu sania de pe un deal,cad,rad si se saruta..imi amintesc de mine si de el..Primesc mesaj:"da,sunt deja aici,chelnerul s`a cam plictisit de fata mea.Vino mai repede sau ma da afara.".Incerc sa inteleg de ce ma suna sa ne vedem.A trecut un an,un an in care n`am primit nici macar un mesaj..cobor din tax,ajung in fata cafenelei si il vad stand la masa noastra de la geam,se uita la mine si zambeste..deja am lacrimi in ochi..

-Hei,ce frumoasa esti.

Se intinde sa ma ia in brate.

-Nu,te rog.Nu imi face mai mult rau decat mi`ai facut.Da`mi o tigara.

Scoate pachetul,si scoate o tigara..o iau fara sa astept sa mi`o intinda el.Imi prinde mana si mi`o saruta.

-Termina.

Imi aprind tigara.Ma simt mai bine.

-Lasa teatrul si spune`mi ce vrei.

-Mi`e dor de tine.Mi`e dor de zilele alea in care ningea afara si ma trezeam cu tine in fata usii pregatita pentru o bataie cu zapada.As vrea sa repetam momentele astea.

-Ti`a mai zis cineva cat de tupeist esti?

- In afara de tine nimeni..

-Aha.

-Te iubesc.

-Te rog sa ma lasi.Vreau sa plec.

Plateste si plecam.Nu stiu daca mi s`a parut sau nu,dar chelnerul ala i`a facut un semn.

-Auzi,i`ai spus ceva?

-Mda,i`am povestit cate ceva..

-Si?

-A zis ca sunt prost dacă te mai las sa pleci.

[to be continued.]

Închipuiți`vă că într`o zi ar fi venit un tren și n`am mai fi avut putere să urcăm în el.L`am dorit prea mult,l`am așteptat prea mult.Ne`am epuizat în așteptare și nu ne`a mai rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului așteptat.Numai că ne`am fi simțiți striviți de o mare tristețe,amintindu`ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi.Si ce`am fi putut face după plecarea trenului?Singura noastră șansă ar fi fost să uitam de el,să uităm de toate,să dormim,iar când ne trezeam,cu ultimele noastre puteri,să așteptam alt tren..

                          Octavian Paler-Viața pe un peron

Te strâng în brațele mele
Să simți că te iubesc
E primul lucru pe care trebuie să îl știi.
Vezi tu..de când te am pe tine
M-am schimbat
Viața mea are un sens cu adevărat
In ochii tăi îmi regăsesc copilăria,
Pentru tine aș da la o parte și mândria.
Puterea mea ți-o dăruiesc atunci când ți`este greu
Știi bine că te port mereu în sufletul meu,
Tu mi-ai deschis ochii n-aș fi crezut
Niciodată c-am să reușesc,fără tine
Nu sunt eu și realizez
Că nici o vorbă în plus nu e de ajuns
Fiindcă te iubesc.
N-aș suporta să te văd nicio clipă trist
Vom căuta împreună calea atâta timp cât exist
Prezența ta îmi alungă gândurile negre
Nimeni și nimic,nu poate să ne despartă
Iți mulțumesc pân` am să mor
Tu m-ai readus la viață.

Si promit că nu o să mai las să arăt cât de mult mă dor unele lucruri.

Si promit că o să las trecutul în urmă.

Si promit că viitorul și prezentul vor fi singurele care contează.

Si promit că voi fi mai iertătoare,mai bună și mai caldă cu cei din jur.

Si promit că mă voi gândi de două ori înainte să spun sau să fac ceva.

Si promit că nu va fi nimic care să mă întoarcă de la drumul pe care mi`l construiesc.

Si promit că voi lua din trecut doar lucrurile bune,celelalte să se ducă dracu`.

Si promit să fiu altfel în unele privințe.

Si pentru toate astea îți multumesc ție,dragul meu Mihai.

(nu o sa sterg niciodata postarea asta).

Au fost atâtea zile și nopți,clipe de deznădejde,în care priveam către tine cu ochii deschiși sau închiși,fără ca măcar să te cunosc.Miroseam iasomia și îmi aduceam aminte de tine,deși eu nu te știam..M`ai ținut de mână când am sărit peste groapa aceea adâncă,și amprentele tale au rămas parte din mine..Șopteai adieri în părul meu și`ți simțeam respirația printre buze pe sânii mei nedezgoliți..acum ești aici,după atâta timp cât te`am căutat,mă înveți din nou să iubesc..pășesc alături de tine prin aer și îți simt bătăile inimii când adorm liniștită pe pieptul tău..trăim amândoi într`o altă lume,departe de ei,departe de ceea ce eram noi doi unul fără celalalt..cuvintele nu pot exprima destule și de aceea am încetat să le mai consider prietene..nu rămân decât șoapte..

Dacă mă întrebi cum sunt,nu prea știu ce să îți mai răspund.

Leapșa.

Sunt : roșcată ,supărăcioasă,iubitoare,dragăstoasă,pupăcioasă etc.

Aș vrea : să am lângă mine oamenii pe care îi iubesc.
Păstrez : poze de oriunde.
Mi-aș fi dorit : să fiu puțin mai mare.
Nu îmi plac : oamenii din metrou (privesc ciudat pe toată lumea).

Mă tem : că voi pleca fără să îmi iau rămas bun de la unele persoane.

Aud : voci.

Îmi pare rău : că nu pot spune adevărul mereu.

Îmi plac : cărțile și oamenii care mă înțeleg.

Nu sunt : răbdătoare.
Dansez : când am chef.

Cânt : mai mereu.
Niciodată : nu întârzii la întâlniri.

Rar : mă împac cu o idee.
Plâng : din diferite motive.
Nu sunt întotdeauna : sociabilă și dispusă să ascult.
Nu îmi place de mine : cum sunt acum.
Sunt confuză: când vorbește profa de fizică(de 3 zile încoace,gura nu`i mai tace).a și când preda aia de mate(ale dracu`,cred că predau amândouă chineza).
Ar trebui : să fac mai multe lucruri care implică risc.

Leapșa.

1. Pune playerul pe shuffle.
2. Apasă „înainte” pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei ca şi răspuns la întrebare chiar dacă nu are sens. Nu trişa!

1. How are you feeling today?

Vescan - Caracter de piatră.(perfect.imi iubesc player`ul).

2. Will you get far in life?

Zale - Automatika.(dacă el zice :))).

3. How do your friends see you?

Radio Killer - Voila.(merge).

4. Will you get married?

Grasu` XXL - Trăiesc un vis.(daaaaaa 8->).

5. What’s your best friend’s theme?

Vescan - Asta`i pentru noi.(poate își dă seama dacă ascultă melodia).

6. What is the story of your life?

Vescan - Păsări călătoare.(a naibii potrivire).

7. What was high school like?

Michael Jackson - They don`t care about us.(nu se putea altfel).

8. How can you get ahead in life?

Lifehouse - Whatever it takes.(...).

9. What is the best thing about your friends?

Grasu` XXL - Nimeni de nicăieri.(/:)).

10. What is in store for this weekend?

Zale - In numele ei.

11. What song describes you?

Liviu Hodor & Tara - Happy for you.(într`un fel).

12. What song would describe your grandparents?

Grasu XXL - Full option.(brb,pauză de ras  =)))))).)

13. How is your life going?

Vescan - Fă`ți timp.(a naibii potrivire 2).

14. What song will they play at your funeral?

Vescan - Dansez cu pozele vechi.(a naibii potrivire 3).

15. How does the world see you?

LLP & John Puzzle feat Chriss-T - I miss you.(...).

16. Will you have a happy life?

Hinder - Lips of an angel.(mda..).

17. Do people secretly lust after you?

Codu` penal - Dacă n`ai fi tu.(se pune?)

18. How can I make myself happy?

Vescan - In ochii lor.

19. What should you do with your life?

Ziggi - Need to tell you this.(mda..).

Leapșa.

O floare: trandafir.
Un anotimp: vara.
O culoare: auriu.
Un animal: pisica.
Un obiect vestimentar: jeanși.
O piesă de mobilier: canapea.
O piesă muzicală: Chicane-Come tomorrow.
Un vers: "Hold my hand/I'll be there boy, you know I care boy".
Un peisaj: marea.
Un obiect: o agendă.
Un instrument muzical: pian.
Un copac: salcie.
Un oraș: Sibiu .
Persoană publică: Băsescu.
O persoană apropiată: Mihai.
O carte: "Enigma Otiliei" - George Călinescu.
Un fel de mâncare: cartofi prăjiți.
Un supererou: Batman.
Un fenomen al naturii: o ploaie de vară.
O mașină: Audi Q7.
Un fruct: portocală.
O parte a corpului: ochii.
Un film: It`s a boy girl thing.

Dacă..

Dacă eram o lună, aș fi fost august.
Dacă eram o zi a săptămânii, aș fi fost duminică.
Dacă eram o parte a zilei, aș fi fost dimineață.
Dacă eram un animal marin, aș fi fost leu de mare.
Dacă eram o direcție, aș fi fost înainte,
Dacă eram o virtute, aș fi fost iubirea.
Dacă eram o personalitate istorică, aș fi fost Ioana d`Arc.
Dacă eram o planetă, aș fi fost o planetă necunoscută.
Dacă eram un lichid, aș fi fost tequila,
Dacă eram o piatră, aș fi fost diamant.
Dacă eram o pasăre, aș fi fost colibri.
Dacă eram o plantă, aș fi fost floarea-soarelui.
Dacă eram un tip de vreme, aș fi fost zi însorită.
Dacă eram un instrument muzical, aș fi fost pian.
Dacă eram o emoție, aș fi fost teamă.
Dacă eram un sunet, aș fi fost torsul unei pisici.
Dacă eram un element, aș fi fost foc.
Dacă eram un cântec, aș fi fost Hoobastank-The reason.
Dacă eram un film, aș fi fost Love and Basketball.
Dacă eram un serial, aș fi fost Gossip Girl.
Dacă eram o carte, aș fi fost Enigma Otiliei.
Dacă eram un fel de mâncare, aș fi fost cartofi prăjiți.
Dacă eram un oraș, aș fi fost Sibiu.
Dacă eram un gust, aș fi fost dulce-amăruie.
Dacă eram o aromă, aș fi fost mentă.
Dacă eram o culoare, aș fi fost auriu.
Dacă eram un material, aș fi fost dantelă.
Dacă eram un cuvânt, aș fi fost dragoste.
Dacă eram o parte a corpului, aș fi fost ochii.
Dacă eram o materie de școală, aș fi fost limba și literatura romană.
Dacă eram un personaj de desene animate, aș fi fost Mica Sirenă.
Dacă eram o formă, aș fi fost cerc.
Dacă eram un număr, aș fi fost 13.
Dacă eram un mijloc de transport, aș fi fost avion.Dacă eram o haină, aș fi fost jeanși.

Pentru cineva special.

Simt că,cu cât te iubesc mai mult pe tine îl iubesc și pe Dumnezeu în aceeași măsură fiindcă încep cu adevărat să`L simt, să`L regăsesc pierdut adânc în sufletul tău, dragostea mea. Abia atunci realizez că Dumnezeu nu se află acolo doar pentru a`mi spune că are chip frumos și nici pentru a`mi demonstra existența Sa ci fiindcă noi suntem un accident de a ne afla în fața Lui și de a`I înțelege măreția eternității sale în noi.

Vom fi uniți prin sfințenia iubirii în și prin Dumnezeul nostru etern. Si atunci, oricât de mult am realiza deșertăciunea acestei lumi, și am ști că vom fi mereu acea stea care va arde continuu pentru a apărea ca imagine pe o boltă a unei lumi după ce va fi murit demult, vom înțelege că toate acestea și încă multe altele nu au nici o importanță fiindcă între noi, în noi și peste noi e Dumnezeul acela tăcut care nu are nevoie nici de imagini sau alte cuvinte ci doar de iubirea noastră nesfârșită.
Si vom fi etern împliniți și hrăniți de Dumnezeul iubirii noastre știind că ne mistuim pentru acest Dumnezeu care va rămâne etern peste timpi sau spații, peste orice deșertăciune, știind că doar El, acest Dumnezeu suntem: Noi! Acesta este sensul iubirii noastre,al sufletelor pereche.
Oriunde am fi, oricât de departe unul de altul acest Dumnezeu al iubirii noastre va fi etern cu noi, fiind Parisul viselor noastre, alături de care ne vom plimba împreună pe bulevardele pline de roua sentimentelor noastre prelinsă pe iarba clipelor care se va usca și ea la rândul ei fiindcă orice ai face iarna nu poate fi oprită.
Si ne vom trezi într`o lume unde vom fi iar o stea, pe urmă vom arde doar fiindcă va urma să ne stingem iarăși pentru a ne putea găsi ca două suflete pereche care să viseze la un Paris prin care să se plimbe, să se iubească, să se dorească, să fie bolnavi unul de altul, să sufere dar să și tremure de fericire, de fiorul divin pe care ți`l dă dragostea acea arzătoare prinsă de vâlvătaia mistuitoare a pasiunii.
Cât de puțini suntem cei care în viață am trăit cu adevărat o mare iubire, cât de puțini ne`am născut astfel aici în această lume și cât de mulți își trăiesc viața morți de ei înșiși, cu sufletele neumblate de pașii nici unei mari iubiri. De ce? Să`L întreb pe Dumnezeu sau pe Destinul care e imaginea acestuia? De ce? Să întreb vântul, cuvântul sau oceanul din apa căruia am ajuns să visăm această lume? Răspunsul constă în noi și numai în noi, în iubire.

Am crezut întotdeauna în lumina divină a sufletelor pereche cum cred în destinul privirilor pierdute pe drumurile încâlcite ale vieții dar să nu uităm că tot lumina este aceea care ne aduce imaginea vie a unor stele moarte demult.
Poate fi ceva mai important decât iubirea? Doar aceasta poate înfrunta praful deșertăciunii.
Prin Dumnezeu și numai prin Dumnezeu noi cunoaștem amintindu`ne propria noastră imagine despre noi și lume, imagine care a fost și va rămâne etern dincolo de deșertăciunea acestei țărâne care respiră prin noi, cei pierduți în negura infinității lumilor cu nume de vis. De aceea adevăratul Dumnezeu apare doar atunci când iubești profund, când simți că nu poți muri dar nici trăi fără clipele sufletului tău drag, pe care le vrei, dar cu toate că ești atât de însetat vei refuza apa vieții în schimbul lor, fiindcă trezirea către marea amintire care e Dumnezeu se face doar prin moarte.
Dar tu, îngerul meu drag, tu unde ești? În mine, în tine, sau în noi? Oare eu unde sunt? Suntem simțire și destin, suntem repere fundamentale unul față de altul, de aceea vom fi mereu despărțiți de blestemul simetriei acestui vis cu nume de lume. Știu că atunci când te strig în vâltoarea clipelor ai să`mi dai întâlnire doar la cascada deznădejdii, fiindcă doar acolo am putea fi alături, doar în zbuciumul ei ar mai putea înțelege calitatea aceasta a noastră de a fi repere fundamentale unul față de celălalt, de a fi astfel suflete pereche.
De ce atunci când mă gândesc la sufletul meu pereche îl simt pe Dumnezeu altfel, mai bun dar și mai exigent, mai cald dar și mai răzbunător, mai trist dar gata oricând de cel mai debordant optimism dar și exuberanță izvorâtă din adâncul etern al privirilor noastre pierdute în negura necuvintelor acestui vis cu nume de lume?

Noi nu suntem nimic altceva decât iubire și în urma noastră nu rămâne nimic altceva decât tot iubirea pe care am lăsat`o acestei lumi și atât. Restul se șterge cu buretele deșertăciunii pe tabla uitării. Asta suntem noi! Iar cei care nu au trăit o Mare Iubire înseamnă că nici nu s`au născut vreodată pe acest târâm.
Nu poți să strigi în iubire fiindcă este unicul loc unde nu au ce căuta cuvintele decât sensurile lor care și așa devin absurde. Nu poți să minți în iubire fiindcă nicio simțire a ta nu poate fi mințită, altfel nu ai exista tu, ci minciuna vieții tale. Nu poți trișa în iubire fiindcă nu sunt niciodată două căi pe care să le poți alege, ci doar una singura care este și va rămâne calea vieții tale. De aceea în iubire nu poți fi decât tu și singurătatea din tine în afara sufletului tău pereche.
În iubire nu trebuie niciodată să te îndoiești fiindcă nu poți iubi cu jumătăți de măsură. Nu! Niciodată, Marea Mea Dragoste, niciodată în iubire nu poate fi și o zonă gri decât acele pătrate de alb și negru aflate pe tabla de șah a acestei Iluzii a Vieții, pe care o împărțim împreună, prin Destin, până când moartea ne va uni prin eternitatea sa.
Te iubesc atât de mult, dragul meu suflet pereche, încât nu pot exprima în cuvinte. Într`o mare iubire cuvintele nu`și au rostul, precum își pierde consistența orice atingere sau privire, fiindcă toate acestea sunt și vor rămâne numai în străfundurile sufletelor noastre.
Să știi că și sfințenia face parte din iubire, iar tu ești un sfânt al Destinului meu, o religie a vieții mele. Un crez al ființei uitate din mine, străinul care mă îndrept spre nicăieri, știind că acolo unde va fi mă voi împlini prin moarte, așteptându`te… 

Nu credeam să vii acum, la vârsta și ceasul acestei Iluzii a Vieții, dar îți spun printre gratiile acestea cât de mult Te Iubesc și să nu te îndoiești niciodată de mine.

Sunt alături de tine în acest mister care e filozofia iubirii pe care aș vrea să o înțeleg privind adânc în ochii tăi și să aflu dacă iubind vei înțelege mai mult despre tine decât dacă ai fi ceea ce ești azi ca suflet, un străin, un simplu trecător în această existență care va deveni un vis uitat odată cu moartea sau poate un vis reamintit dar tot un vis. Te țin de mână și nu vreau să mă trezesc din acest vis care este actuala mea viață reală tocmai fiindcă vreau să fiu etern alături de tine.

Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

Buzele tale vor presăra săruturi peste trupul meu,amestecând senzualitatea lor cu puritatea trupului.Vei naște lungi excitări,urmate de scurte declarații de dragoste.Respirația ta caldă îmi va da fiori din care vor crește aripi de înger,iar necunoscutul meu va cunoaște necunoscutul tău.Ne vom instrui trupurile în contemplări adânci.Săruturile noastre vor aduce la viață fluturi care se vor înălța deasupra acestui decor numai al nostru.

Ochii tăi mi`au pictat trupul pe zeci de pânze pierdute prin așternut.Iar trupul meu te`a învățat pe de rost într`o formă trigonometrică incalculabilă,într`o geometrie în spațiu inexistentă.Inima mea ți`a căutat blândețea în gesturile tale de copil adult,și a găsit`o în cuvinte rostite parcă dintr`un dicționar nescris.

Mi`e dor.

Mi`e dor de foștii tovarăși cu care îmi pierdeam vremea

Puști fiind ca orice copil ne cuprindea lenea.

Mi`e dor de școala generală, cum o să`mi fie mai târziu

Dor de al meu liceu,atunci când o să ajung să nu mai fiu.

Mi`e dor de vremurile în care nu știam că nu ține

Mi`e dor de timpul în care nu știam ce e rău și ce e bine.

Mi`e dor de unele momente unele chiar demente,unele hazlii altele pe care nu vreau să mi le aduc

aminte.

Mi`e dor de vremea în care eram cuminte,când mă tăvăleam pe jos de fiecare dată când îmi cădea un

dinte.

Mi`e dor de spusele mamei atunci când ieșeam afară:"Să fi cuminte puiuț,să nu te îndepărtezi de

scară".

Mi`e dor de inocența ce caracteriza orice copil,când făceam o prostie scăpam întotdeauna subtil.

Mi`e dor de primul băiat pe care l`am sărutat îmi aduc aminte cu plăcere,nicidecum nu l`am uitat.

Nu trăiesc în amintiri nu vă lăsați înșelați de aparențe,totuși îmi amintesc cu plăcere,prefer

trecutul

în ciuda prezentului rece.

Mi`e dor de vremurile în care speram să îmi fie dor atunci când adormeam cu un singur gând în

dormitor.

Mi`e dor de vechiul eu așa cum eram eu mereu.

Mi`e dor de vremurile în care să mă înfrângi era greu.

Mi`e dor de mine însumi căci nu mă regăsesc,că parcă timpul se hrănește și nu pot să îl opresc.

Mi`e dor să râd din suflet așa cum o făceam odată.

Mi`e dor de amintiri ce le`am trăit și le`am uitat.

Mi`e dor de prima atingere,de primul sărut,de prima dată când i`am spus cât îl iubesc de mult.

Mi`e dor de visele mele ce au devenit reale și mai ales de cele ce au rămas la stadiul de visare.

Mi`e dor de vremurile pierdute în zare,în care stăteam în fața blocului fără nicio supărare

Mi`e dor de anumiți oameni ce au însemnat mult,ce au fost lângă mine atunci când altă șansă nu am

avut.

Mi`e dor de ei și dacă aș putea să le mai zic o dată "vă iubesc pe toți cum v`am iubit de prima dată;

pentru mine ați fost pe viață o pată marcantă nu cred că vă voi putea uita vreodată".

Mi`e dor de cei ce au fost acolo când am avut nevoie și astăzi i`am lăsat în urma mea pe toți fără

voie.

Mi`e dor de lumea pe care o aveam în jurul meu;astăzi sunt toți la alt nivel așa cum sunt și eu.

Timpul trece și face,timpul trece și tace,timpul trece și legături din trecut desface;

rămâi cu sentimente amare și amintiri ce dor,dar tot ce poți să spui acum,un "Mi`e dor".

Una,alta.

Suferim fără rost: pentru că în dragoste se află sămânţa creşterii noastre. Cu cât iubim mai mult, cu atât suntem mai aproape de experienţa spirituală. Adevăraţii iluminaţi, cu sufletele lor incendiate de Iubire, învingeau toate prejudecăţile vremii. Cântau, râdeau, se rugau cu voce tare, dansau, participau la ceea ce Sfântul Pavel numea "nebunia sfântă". Erau veseli - pentru că cine iubeşte învinge lumea, nu-i e teamă că pierde ceva. Adevărata iubire este un act de total abandon.

Dragostea poate fi o experienţă mai înspăimântătoare decât aceea de a te afla faţă în faţă cu un arcaş care ţinteşte spre inima ta. Dacă săgeata îşi nimereşte ţinta, eşti mort şi de restul are grijă Dumnezeu. Dacă te loveşte dragostea, trebuie să-ţi asumi singur consecinţele.

În fiecare dintre noi este un ceasornic ascuns şi, ca să faci dragoste, arătătoarele ambilor inşi trebuie să indice aceeaşi oră la acelaşi timp. Două persoane care sunt împreună şi se iubesc mult trebuie să-şi potriveasca arătătoarele, cu răbdare şi perseverenţă, cu jocuri şi reprezentaţii "teatrale", până când înţeleg că a face dragoste e mult mai mult decât o întâlnire.

Libertatea este în continuare lucrul pe care-l preţuiesc cel mai mult pe lume. Sigur ca asta m-a determinat să beau vinuri care nu-mi plăceau, să fac lucruri pe care nu trebuia să le fac şi pe care nu le voi repeta niciodată, să am multe cicatrice în trup şi-n suflet, să-i rănesc pe unii cărora am sfârşit prin a le cere iertare, într-o perioadă în care am înţeles că puteam să fac orice în afară de a obliga pe cineva să mă urmeze în nebunia mea, în setea mea de a trăi. Nu mă căiesc pentru clipele în care am pătimit, îmi port cicatricele ca şi cum ar fi nişte medalii. Ştiu că libertatea este foarte scumpă, la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plătesc cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat de lacrimi.

De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!

La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus şi nici nu va aduce vreodată fericirea. Dimpotrivă, nu e decât nelinişte, un câmp de luptă, nopţi nedormite, când ne întrebăm dacă e bine ce facem. Adevărata dragoste este plămădită din extaz şi agonie.

Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.

Dacă vezi o fată care îți place, trebuie să te apropii de ea (la 2 metri). Dacă îți place și de la distanța asta, începi să vorbești cu ea (la 1 metru). Dacă zâmbește când îi înșiri balivernele tale, o inviți să danseze sau să bea ceva (la 50 de centimetri). Apoi, te așezi lângă ea (la 30 de centimetri). Cum încep să-i strălucească ochii, trebuie să-i aranjezi cu grijă o șuviță după ureche (la 15 centimetri). Dacă te lasă să-i aranjezi părul, vorbește-i puțin mai de aproape (la 8 centimetri). Dacă respiră mai puternic, lipește-ți buzele de ale ei (la 0 centimetri). Scopul acestei strategii este, evident, să obții o distanță negativă prin pătrunderea unui corp străin în interiorul acestei persoane (la aproximativ minus 12 centimetri, conform mediei naționale).