cel mai greu e noaptea.

Cel mai greu e noaptea.Mai ales cand nu dormi,deoarece ajungi sa dormi toata ziua si sa lenevesti crezand ca asa o sa uiti totul.Dar noaptea totul iese la suprafata,toate amintirile.Intotdeauna am crezut ca noaptea e pentru mine,ca nu pot dormi noaptea pentru ca avem o legatura speciala,eu nu o pot lasa sa plece si nici ea pe mine sa adorm.Dar uneori e cel mai mare dusman al meu,dusmanul gandurilor mele.Motivul pentru care adorm dimineata cu perna uda.Am momente cand imi doresc sa pot dormi noaptea,iar ziua sa imi pot ocupa timpul astfel incat sa uit tot ce mi se intampla,toate durerile,toate amintirile.Absolut totul.Si cum fac sa sterg amintirile astea?Cum fac sa nu mai vad noaptea,luna plina si sa imi aminteasca de vremurile bune.

.

De ce ne dorim sa schimbam oamenii?
Astazi,cineva mi-a reprosat ca incerc sa il schimb,ca nu il inteleg.Mi-a spus urmatorul lucru:"Eu te accept asa cum esti,tu de ce nu ma accepti asa cum sunt?"
Nu blamez oamenii pentru ca gresesc,e in natura noastra sa gresim,sa cerem iertare si poate sa si fim iertati.Dar un singur lucru ma intreb:cat sa ierti?Cat sa speri ca poate,intr-o zi,persoana de langa tine o sa observe ca greseste si o sa incerce sa schimbe ceva?Cat sa astepti sa se schimbe lucrurile in bine?
Sunt sigura ca nu e atat de usor pe cat pare,nu e usor sa schimbi ceva,sa te mulezi pe lumea in care traiesti,dar la un moment dat tot ne maturizam si trebuie sa acceptam ca nu mai suntem copii,ca nu se mai rezolva totul cu un "Imi pare rau" sau "O sa incerc".Ca lumea nu sta in loc pentru o singura persoana.
Intr-o relatie,de oricare natura ar fi ea,nu se mentine totul cu iubire.Sunt multe alte calitati ce sunt necesare in aceste legaturi.Poate gresesc,poate o sa fiu blamata pentru cuvintele astea.Dar,dragul meu,nu incerc sa te schimb,incerc doar sa te fac sa intelegi ca toti crestem,ca apar responsabilitatile si fie ca vrem sau nu,e necesar sa ne adaptam tuturor situatiilor.Iarta-ma daca gresesc.

captive.

Trebuie sa scriu.Pur si simplu nu ma mai simt in largul meu cu nimic.Incep sa cred ca mi se prabuseste lumea in cap si eu sunt oarba si nu reusesc sa vad asta,ci doar s-o simt.Nu ma mai inteleg pe mine,nu mai inteleg ce se intampla in jurul meu.Nu mai stiu ce simt sau ce vreau.Si e aiurea.Chiar e aiurea.Si uneori chiar incerc sa fiu logica,dar nu-mi iese.Nu reusesc sa las lucrurile care nu mai merg in urma.Nu reusesc  sa ma mai desprind.Parca sunt legata de maini si nu pot face nimic sa ma simt mai bine.Oare de ce nu reusesc sa imi dau seama ce nu fac bine,ce gresesc si cum sa indrept toate chestiile astea?Resping oamenii care ma iubesc  si ii accept langa mine pe aia care nu merita.Doamne.O sa ma invat minte vreodata?Probabil ca intr-un fel sunt masochista,jur;am impresia ca imi place sa ma ranesc singura sufleteste.Si de ce dracului sa imi pese mie cel mai mult,de ce dracului sa trag eu toate ponoasele si de ce dracului sa am atata incredere?

Jigodii.

Si cum se face ca mie imi pasa mereu,iar desi sunt calcata in picioare,tot imi pasa?Nici nu ma mai astept sa ii pese cuiva de tot ce am eu in cap sau de cum ma simt.Toti aveti doua fete.In fata spuneti ceva si pe la spate faceti altceva.Ce vreti sa faceti?Sa va jucati cu doua persoane ca sa o alegeti pe aia mai buna sau ce?Perioada mea proasta o sa treaca,dar prostia voastra nu o sa treaca in veci.Si e pacat ca apreciati doar ce va convine voua si nu lucrurile de care aveti nevoie,sau mai bine zis oamenii de care aveti nevoie.E bine de stiut cum va comportati,nu de alta dar sa ma pliez si eu pe comportamentul vostru si sa va platesc cu aceeasi moneda.Stiu ca nu arata ca sunt mai desteapta,dar o sa ma faca pe mine sa ma simt mai bine.

:)

Vreau sa am incredere in oameni,jur.Dar cand lumea asta devine o cocina,iar oamenii devin murdari,cum sa fac asta?Nu am incredere,dar am suflet.Oh,am suflet cat pentru tot Universul asta.Imi e mila de oamenii care mi-au intrat in suflet,pentru ca multi nu stiu ca atunci cand nu-si gasesc locul,de fapt eu am un loc pentru ei.Nu ma intereseaza ca sufletul meu devine doar un loc de rezerva,ma intereseaza ca oamenii sa stie ca imi pasa,ca oricat am fost calcata in picioare,nu port ranchiuna,nu am de ce.Oamenii sunt prosti si gresesc.Gresesc pentru ca sunt prosti si pentru ca inca nu au invatat sa faca diferenta dintre bine si rau.Majoritatea se intreaba de ce nu li se ofera si lor unele lucruri pe care le au altii.Pentru ca nu luptati,oameni buni.Si chiar daca nu luptati,pe multe le aveti in fata voastra,va fac cu ochiul singure,dar asa e cand ai asteptari prea mari pentru un om prea mic.Trebuie sa invatati ca nu primim mereu ce ne dorim,iar atunci cand primim,trebuie sa pretuim lucrul ala ca si cum l-am fi asteptat toata viata.Trecem prin rau,tocmai pentru a aprecia mai mult binele atunci cand il avem.Invatati sa nu mai fiti egoisti.Primiti totul cu bratele deschise.Si ca sa stiti,aveti dreptul sa le inchideti cand simtiti ca unele lucruri nu sunt facute pentru voi,dar inchideti-le cu demnitate.

forgive me for missing you so bad.

In fiecare seara cad stele.Multe stele.Zeci,sute,poate mii de stele.Iar cand,in sfarsit,am vazut o stea cazatoare,am vazut-o singura.Am ramas cu dorintele si cu dorul de tine,de mine,de noi,de frumos.Si ce rost mai au nenorocitele astea de stele daca dorinta mea de a te avea aici nu se indeplineste?Ma simt exact ca si un copil de 3 ani caruia ii lipseste jucaria cu care adormea in fiecare noapte.Imi arde carnea de dorul tau,iar sufletul meu explodeaza.Fiecare celula din mine striga dupa fiecare celula din tine.Parca nici nu mai respir altceva in afara de afurisitul asta de dor,iar uneori imi doresc sa nu mai simt nimic sau si mai bine,sa uit totul.Poate asa as uita cum e langa tine.Dar sentimentele astea isi bat joc de mine,ma calca in picioare.Si ce rost are a respira cand eu ma sufoc de dor?

intr-un ultim ceas.

Ma doare tot corpul.Nici macar nu mai stiu de unde am plecat si unde am ajuns,dar stiu ca intre start si finish a fost o lupta grea;lupta cu mine insami.Am lasat armele jos si am incetat sa ma ranesc,deoarece vechile rani nici nu au inceput sa se cicatrizeze.Imi chinui corpul,il chinui pana ajung sa il vad faramite pe un camp de lupta inexistent.Am uitat de unde am plecat,dar stiu sigur ca nu ma mai regasesc in absolut nicio particica din ce sunt acum.In toti anii astia am dus un razboi continuu si nici pana acum nu stiu pentru ce.Desi eu am lasat toate armele jos,oamenii din jurul meu inca trag si imi sfasie trupul,mi-l sfarma in mii de bucatele.Sau poate asta e sufletul?Nici nu mai stiu.Zac la pamant de zile intregi si totusi inca trag.Nu e de ajuns ca oricum nu mai reusesc sa ma ridic?Iar camarazii mei sunt morti,acum sunt doar cenusa,iar la primul vant am sa ii pierd si pe ei.De fapt,cred ca la urmatorul glont am sa ma pierd pe mine.Ce sunt astia?Oameni?Soldati?Bestii pe doua picioare care nu se sfiesc sa calce pe cadavre pentru a iesi din noroi.Intr-o ultima suflare,scuip a scarba ca sunt om.

when they stop doing what they did to have you.

Se spune ca ierti oamenii care te-au ranit pentru ca inca ii mai vrei in viata ta,dar probabil nu trebuie sa ierti prea repede,pentru ca persoana respectiva iti calca si mai rau pe inima.E pacat ca unii oameni odata ce te au,nu mai fac nimic din ce-au facut pentru a te avea.E trist ca dintre voi doi,tot tu arati mai mult ce simti,desi el are mai mult de aratat,mai mult si mai mult pentru a te ajuta sa uiti ca te-a ranit odata.In ce le mai multe cazuri,e mai bine sa nu ierti si sa treci peste.De asta nu prea cred in o a doua sansa,pentru ca oamenii dupa ce o primesc,"dorm linistiti" si nu mai lupta.Trist.

Iubeşte.Iubeşte mult.

Avem timp pentru toate.Dar când vine vorba să oferim dragoste,nu avem timp.Se spune că toate se fac la timpul lor;eu zic că pentru dragoste ar trebui să existe mereu timp.Riscă.Deschide-ţi inima.Oferă o şansă cuiva.Iubeşte tot timpul şi îţi promit că la un moment dat,îşi vor face şi ceilalţi timp să te iubească.

Inger căzut din Rai.

Nu trebuie să-mi vorbesti pentru a sti că si tie iti e greu fără noi.M-astept să treci prin Iad,având in vedere că ai abandonat Raiul.Si stii ce?In iubire nu abandonezi.Nu ai cum.Abandonezi fizic,dar nu psihic si sufleteste.Incă esti legat de mine.Stii ce e trist?Că te minti,te minti că ti-e bine in altă relatie,că o să fie cum vrei tu.Dar nu o să fie.Pentru că niciodată nu o să fie,cu nimeni.Un om plin de regrete si remuscări nu va avea nimic perfect.Si dacă era imperfect,era imperfectul nostru,eram noi;nu ne stiam altfel.Nu ne stiam unul fără altul.Dar acum se pare că tu stii drumul si fără mine.Dar problema e că mă cauti de fiecare dată când te rătăcesti.Si eu?Eu ce fac?Mă injosesc de fiecare dată să te iau de mână.Si nu mai vreau.Si nici nu mai pot.Tu o să rămâi mereu un inger căzut.

Viata fara dragoste, an fara vara.

Fii tu aici când alţii nu sunt.Arată-mi că nu e uşor să fii tu ,nu e uşor să faci să fim noi.Si eu am să te inţeleg.Am să te iau de mână când ai să mergi în neştire şi am să-ţi arăt calea.Nu-ţi promit Paradisul,ci doar o mică parte din el.Sincer?Mai bine nu-ţi promit nimic,pentru că promisiunile nu sunt făcute să dureze,pe când eu vreau ceva care să dureze.Iubeşte-mă.Iubeşte-mă mult.Iubeşte-mă oriunde şi oricând.Dar mai ales,iubeşte-mă mereu.

Chris Simion – Ce ne spunem cand nu ne vorbim

Poate ca una dintre cele mai simple incercari ale vietii a fost sa ne pierdem de noi insine, sa dam o scurta vacanta eului, sa ne sufocam si sa ne dam seama ca nici sa murim unul fara altul nu putem, caci pana si moartea noastra e in doi.

Cand doua suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarna apa doar unuia. Visele nu tin de sete. Doar ca, atunci cand doua suflete se iubesc, in adancul pamantului, acolo unde isi intalnesc radacinile, stiu adevarul. Pot sa se minta prin cuvinte, dar nu si prin respiratie sau prin privire sau prin gand.

Toata noaptea mi-a ars carnea de dorul tau. O sa innebunesc asa.

Nu pot fi atat de crud incat sa ma razbun pe tine pentru ca nu mi te dai si totusi…o fac mereu. Te vreau a mea. Traim de atata timp degeaba. Nu ti-e dor de aer curat? Cat mai ai de gand sa respiri mocirla?

Mi-e dor de tine si am atata sete de firesc cu tine, de curat. Am gresit. Dar cine nu o face. Si oare nu tocmai pentru ca am gresit mi-e atata sete de a face un dus in suflet?

Sa nu crezi niciodata ce iti spun. Sa crezi doar ceea ce simti. Nu intotdeauna cuvintele contin adevar.

Tot ce ni se intampla, frumos, urat, divin, diabolic, suntem noi. Vreau sa traiesc cu tine tot. Sa ma satur de tine, sa te vars si apoi sa o luam de la capat. Unul fara celalalt nu existam, oricat de mult am vrea asta. In momentul in care ne-am intalnit, ne-am amestecat sufletele. De ce ne-am certat? De ce suntem despartiti? Stie vreunul? Asa se cearta copiii. Nu-si vorbesc, dar nu stiu de ce. Si noi vom ramane copii in tot ceea ce vom face si ne vom spune. Oamenii care se iubesc au de multe ori un comportament prostesc.

Sunt cu tine. Te astept si te traiesc.

Cand simti ca poti sa lasi un alt om sa te locuiasca, iti asumi imprevizibila si desavarsita suferinta. Stii ca oricand, in orice fractiune de respiratie, omul acela poate sa bata in tine piroane si tu trebuie sa il lasi, sa nu fugi, sa nu te ascunzi, sa nu-l scoti afara din tine. Iubirea nu inseamna sa-ti lasi sufletul sa fie un teren de joaca pentru nebuni, ci un ring de dans unde nu ai voie sa te opresti, unde trebuie sa rezisti pana la capat indiferent de muzica pe care o auzi, indiferent ca iti place sau ca nu iti place, ca ai obosit, ca iti este frica…In infinit nu exista popas. Daca ai obosit, iti tragi rasuflarea din mers.

Ce prada usoara este omul atunci cand singuratatea il copleseste.

Cand iubirea iti produce o suferinta deliranta, ar trebui sa te bucuri. Inseamna ca esti la limita autentica a vietii. Suferinta este singurul semn concret pe care il poti avea in momentul in care iubesti. Suferinta aceea nuda cand rezisti si reusesti sa nu il scoti afara din tine pe celalalt, ci dimpotriva, il accepti, il vezi, il recunosti. Lasandu-l pe celalalt sa te cunoasca, te lasi pe tine sa il cunosti.

Ce texte....te chinui mult sa le scoti? Asta inseamna sa iubesti? Sa simti ca nu poti fara celalalt? Sa simti un gol in tine? Sa simti ca nu ai niciun sens si ca nu poti sa respiri de dor?

Nu-mi este frica de nimic in ceea ce ne priveste. Am trecut prin Rai si prin Iad si o sa mai tot trecem prin multe. Faptul ca nu am ramas niciodata acolo este dovada ca ne iubim. A ramas intotdeauna in noi, nu in afara noastra. Raiul si Iadul le-am adus in noi, nu le-am abandonat. Ne-am indragostit, ne-am alergat, ne-am inselat, ne-am jupuit, ne-am amestecat, ne-am jurat, ne-am ingenuncheat, ne-am zburat, ne-am trait si asa o sa facem pana la ultima suflare, din nou si din nou.

Nu am de ce sa fiu spionul tau. Daca alegi sa minti, te minti in primul rand pe tine. Nu vad de ce nu mi-ai spune direct: vreau sa traiesc asta. Ce as putea eu sa-ti fac? Sa te opresc? Cum? Daca vrei cu adevarat sa traiesti ceva, traiesti si peste mine, si peste ceea ce te-as ruga eu. Daca vrei sa te opresti, o faci tot pentru ca vrei tu, pentru ca alegi sa nu ma ranesti, sa nu aduci intre noi o durere meschina, inevitabila, umana si pentru ca voiajul nostru este mai puternic decat satisfactia unei croaziere temporare.

Miros a tine. Ma tavalesc cu tine in somn. Ma culc. Uneori uit sa te mangai, sa te privesc, sa te admir. Ma obisnuiesc cu tine si nu te mai vad. Uit ca oricand pot sa nu te mai am. Acum esti aici. Daca nu ai mai fi cu adevarat, as realiza cat de mult timp am pierdut nepretuindu-te. Rezistam cat suntem angajati, cat pumnul sta strans si ne cuprinde.Cand il deschidem, incepem usor sa ne scurgem, sa nu mai fim.

Decat sa iti spun “te iubesc”, aleg sa iti arat asta.

Mi-e dor sa facem dragoste! Mi-e dor sa ne dorim. Prin parcari, pe strazi, prin baruri, pe varf de munte sub cerul liber, in padure printre maracini, noroi si zapada, in fan sau pe plaja de nudisti, la cinematograf, la teatru, oriunde ne vine, cu accesorii, cu legume, cu fructe, imbracati, dezbracati…atingerile, soaptele, sssstttttttt. Uneori uitam toate astea si trebuie sa ni le reamintim. Esti in toate celulele mele. Imposibil sa ma desprind, oricat am incercat. Esti in toata respiratia mea. Si nu gasesc niciun sens in afara de tine. Imi apari in tot ceea ce incerc sa fiu, completezi fiecare gand, fiecare sentiment, imi domini toate senzatiile. Te-am testat. Te-am spart in mii de bucati si te-ai refacut fara sa lasi nicio crapatura. Iubirea lipeste bine.

Sufletul nu miroase. Oricat de stricat este. Asa reuseste diavolul sa se ascunda in noi.

Niciodata nu o sa pot sa iti spun ce ai produs in mine cand mi-ai cerut sa fiu a ta, sa ne traim viata impreuna, sa impartim bucata asta de timp si sa ne hranim clipele cu iubirea din noi.
Te porti uneori cu mine de parca nici nu te porti, de parca nici nu este real. Este atat de frumos, incat nici nu pot sa cred ca mi se intampla mie. Si alteori te porti urat. Dar niciodata atat de urat incat sa ma alungi sau sa ma sperii…

Iti spun ca te iubesc si e inutil. As vrea sa nu iti mai spun nimic si sa traim totul. De unde ai siguranta ca e total? De unde stii daca ceea ce simti acum, simti pentru totdeauna? Greseala e ca vrem sa simtim toata viata intr-o secunda prezenta. Cum sa simtim ceva ce nu exista? Totul e doar ce simtim acum.

Ispita este la fiecare pas. Nu trebuie sa o cauti, trebuie doar sa deschizi ochii, sufletul, picioarele, slitul, curul, gura, portofelul, spatele…depinde de fiecare in parte. Eu ispitei vreau sa-i deschid timpul, sa se manifeste, sa ma provoace, sa ma iau la tranta cu ea si sa ii rezist. Ispita apare pentru a ne invata sa ii facem fata.

Discernamantul este creat dintr-o singura secunda. O singura secunda desparte a fi de a nu fi. Trecutul nu se mai schimba, trecutul este un timp mort, dar care, transformat in remuscari si in regrete, in esec, in pacat, te ucide. Pentru cei care nu stiu sa traiasca prezentul, trecutul devine o teroare, un vacarm.

As vrea sa te vad tot timpul, sa stam seara dupa ce ne terminam treaba si sa toarcem.

Oare daca m-as pierde pe o poteca si n-as mai sti sa ma intorc, m-ai cauta la nesfarsit sau ai renunta? Am ingropat mult din mine pana sa te cunosc. Imi lasasem afara doar ranile sa respir. M-ai ajutat sa ies usor. Inca am parti din mine infipte in pamant. Inca nu merg, dar visez sa zbor. Iubesc. Ma simt singura. E posibil?

Mi-e frica sa nu ma ranesti, ai scobit in mine mult, ai lasat cicatrici, rani adanci. Ne-am jupuit unul pe celalalt, ne-am maltratat sufletul, dar e atat de frumos. Nu-mi este frica sa traiesc asa. Vreau sa ma tii departe de o caricatura de dragoste. Poate ca o sa traim momente cand o sa ne devoram, cand o sa ne uram, cand o sa ne anulam, cand nu o sa ne mai recunoastem, cand o sa ne mintim iar, dar in adanc, tot noi vom fi. Daca unul se duce mai in larg si nu mai stie sa se intoarca, celalalt e dator sa-l recupereze. In iubire nu abandonezi.

Nu pot sa traiesc fara tine. Daca o sa iti spun vreodata altceva, sa nu ma crezi. Oamenii isi cer libertatea. Eu iti cer sa ma tii legata de tine pentru ca altfel nu stiu sa traiesc.

Privirea ta m-a naucit. De parca m-ai fi atins cu limba, nu cu ochii. Se produc intre noi rafale energetice colosale, nevoi pe care nu avem cum sa le controlam, ne depasesc, ne stapanesc. Electrizanta relatie.

Nu regret ca m-ai inselat si ca te-ai culcat cu alte femei. Pentru ca, daca ma doare, ma doare superficial, e ca o operatie fara anestezie. Profund nu ma atinge. De mine nu te poate rupe nimic. Nu regret nicio clipa ce ai facut. Regret ca nu am putut sa te fac sa nu faci asta. Inca ma simt partasa la aceasta aruncare in gol. O parte din noi…s-a dus. Ce o sa simt de-acum incolo nu stiu. Stiu doar ca vreau sa simt. Sa simt orice. Nu vreau sa mi se atrofieze sufletul. Vreau sa traiesc tot.

Stii cum se simte o femeie care iubeste cand afla ca a fost inselata? Cred ca la asta nu te-ai gandit inainte. Nu mai intelege nimic. Dar daca se simte iubita, isi revine. Caci nu inselatul e marea drama a cuplului. Ci abandonul.

Cand ne avem, ne respingem. Cand ne pierdem, ne dorim. Sa invatam sa traim in echilibru.

Cand iubesti nu mai poti lua decizii matematice. Asa e simplu, ne despartim pana se clarifica situatia. Dar poti pierde totul. Iti permiti?

..te respir si, in loc sa-mi treaca, imi este din ce in ce mai dor de tine. Asa va fi toata viata. Pana mor o sa-mi fie dor de tine.

Te-am privit ieri in ochi. Am avut senzatia ca ti-am atins sufletul. Aluneci usor.

Ne vedem atat de putin, de parca Dumnezeu ne da cu portia, de frica sa nu ii luam Cerul cu iubirea noastra. Imi este atat de dor de tine, ca am senzatia ca nu mai am pamant sub picioare. Sa nu ma lasi, te implor, n-as mai sti sa respir. Viata o sa ne schimbe la fiecare pas. Cu cat stam mai mult impreuna, cu atat mai putin o sa ne dam seama de asta. Daca am sta putin despartiti, revenirea ar fi diferita, am gasi de fiecare data ceva nou. E o tehnica si asta, sa mentii o relatie vie, dar inca nu vreau sa o incercam. Stiu ca noi doi nu am putea sa ne plictisim niciodata unul de celalalt. Si am certitudinea momentelor absolute, in care ascultam linistea si ne pierdem unul in altul la infinit.

Cine nu poate sa inghita infidelitatea sa o scuipe.

Cati trecem zilnic unul pe langa altul si nu stim nimic unul de altul? Cate povesti trec zilnic pe langa noi, de care drame sau comedii ne izbim in fiecare secunda, ce este important in toata agitatia asta? Totul dureaza o melodie. Incepe si se termina, ne provoaca.

Daca sufletul tau intra in relatie cu un alt suflet si comunica, simti. Nu ai nevoie de cuvinte. Sunt suficiente gesturile, privirile. Cuvintele sunt adiacente. Oamenii se inteleg in profunzime dincolo de vorbe, se intuiesc, se sustin, se iubesc adica. Daca nu comunica dincolo de cuvinte, nu pot comunica prin cuvinte.

Stiu ca simti ca te iubesc. Trebuie sa simti ca sunt acolo chiar daca nu sunt si atunci cand te sperie lipsa mea, gaseste-ma in sufletul tau. De acolo nu o sa ies niciodata.

Vreau sa impart cu tine toata senilitatea omenirii. Nu vreau sa imbatranesc departe de tine, absurd.

M-am indragostit. Reindragostit. A nu stiu cata oara. Stiu ca asa o sa fim impreuna pana murim. O sa ne iubim si o sa ne uram, fara sa stim ce e iubirea sau ura sau stiind o sa continuam. Ne vom tine de mana chiar si atunci cand vom crede ca suntem la mii de kilometri distanta unul de altul. Daca intr-o zi te-as pierde cu adevarat, as spune ca intalnirea noastra a fost cea mai buna gluma a lui Dumnezeu si atunci i-as face cadou viata mea, caci fara tine de ce i-as mai lasa-o? Urasc conditionalul.

Asculta-ti sufletul cand e vorba despre noi. Nu-i lasa pe ceilalti sa iti puna alta muzica si sa crezi ca am tacut.

Unul fara altul nu avem cum sa traim. O sa respiram dor, nu oxigen.

As vrea sa pot sa te iubesc asa cum nu am stiut si cum nu am facut-o niciodata. Poti sa iti dai seama ca iubesti daca simti ca te sufoci de dorul celuilalt, daca simti ca este aerul care-ti face posibila viata. Deci iubirea trece prin plamani.

Uneori cuvintele nu trebuie sa existe, caci, daca exista strica. Uneori vorbesti fara cuvinte. Uneori cuvintele ranesc pentru ca se revolta. Uneori cuvintele trebuie sa taca, sa faca liniste si sa asculte cum vorbeste tacerea. Uneori cuvintele se rostogolesc in saruturi si nu se mai numesc vorbe, ci taina. Sarutul unei mangaieri. Sa se sarute doua maini, sa se certe doua maini, sa-si povesteasca doua maini. Mangaierea unei taceri. Sa se mangaie doua priviri. Sa se atinga doua priviri. Sa se dezmierde doua priviri. Nu stiu sa vorbesc despre dragoste prin cuvinte.

E posibil sa mori de fericire? Saptamana trecuta am simtit ca ma sufoc de dorul tau. Iar acum simt ca imi plesneste inima de cata lumina ma inunda.

Cand simti ca s-a terminat, nu accepta virgula. Pune punct si da-ti alta sansa.

Indiferent cu cine flirtez, e steril. Nu coboara nimeni in suflet ca tine.

Urasc tot ce te bucura in afara de mine.

E absurd sa negi ceea ce e evident. Avem nevoie unul de altul pentru ca respiram unul prin altul.

Nu exista nimic care sa te desparta de omul pe care il iubesti. Doar moartea. Moartea desparte fizic. Sufletele nu au cum sa fie despartite decat de lipsa de iubire.

Ne certam ca nebunii, in timp ce sufletele noastre se iubesc dincolo de ceea ce ne spunem. Ne juram despartiri in timp ce stim ca nu am putea trai despartiti niciodata.

Despartirea de tine nu a fost doar o despartire. Erai in toate celulele mele, in sange, in toti porii.

O sa ma suni intr-o zi si o sa imi spui ca nu mai esti cu fata aceasta. Si eu n-o sa te intreb: daca fata visurilor nu este cea cu care sa iti petreci viata, atunci care?

Nu am niciun sens fara tine. De unde stiu asta? Nu pot sa respir. La gandul ca te pierd, ma sufoc.

Cazut pe spate, la pamant, nu poti privi decat in sus.

Daca arunci un om pentru ca nu coincide cu idealul tau, inseamna ca nu il iubesti pentru ceea ce e, ci pentru ceea ce ai fi vrut sa fie.

Curge durere din suflet. Robinet stricat. Caut instalator

Omul – o pata de sange care vorbeste (Nichita Stanescu)

Indiferent cine este acum langa tine, nu are legatura cu noi. Noi comunicam prin respiratia noastra si asta nu o sa ne-o ia nimeni si nu o sa dispara niciodata.

Nu ne facem timp de noi. Soarele rasare. Soarele apune. Ce este intre? Asa ne pierdem. Nimeni nu ne da acest timp. Dar putem sa ni-l luam singuri.

Cati fluturi ucidem in tot ce facem inutil?

Te iubesc mai mult decat te-am iubit atunci cand iti spuneam.

Stiu sigur ca daca unul dintre noi moare, il omoara si pe celalalt. Noi doi vom muri impreuna, razand, indiferent unde vom fi. Sufletele noastre fac dragoste neintrerupt.

Diagnostic fatal: hemoragie a sufletului. Nici Dumnezeu nu poate sa o opreasca.

Oamenii elevati se caracterizeaza prin DURATA sentimentelor alese nu prin intensitatea lor.(Nietzsche)

De ce zic unii ca viata are melodie? Eu nu aud nimic. Viata nu face zgmot. Trece usor, adie usor, adie atat de usor, ca daca nu esti atent, iti scapa printre degete.

Am visat ca te pierd. NU se poate descrie in cuvinte durerea. Cert este ca m-am trezit din cauza senzatiei de sufocare, incercand sa trag aer in piept.

Incearca o faza: crede pentru a vedea, nu a vedea pentru a crede.

Cand e vorba de suflet, nu face trotuarul.

Nu mai am suflet. E la tine. In toate relatiile in care ma bag, mint. Nu am cum sa fiu eu. Eu sunt doar cu tine.

Iubirea aceasta detasata sperie, ingrozeste, infricoseaza. Asa isi cerne Dumnezeu copiii. Ii lasa liberi. Si cei mai multi ajung sa-si faca parc de distractii din suflet.

Tot ce respir e legat de noi, am incercat, iar am incercat sa ma desprind de tine…nu se poate. Esti in tot ce sunt.

Lumea este cenusa. Sufl-o si risipeste-o!

Singura diferenta intre cum te-am lasat si cum esti este experienta pe care ai dobandit-o in absenta mea. Mi-e frica sa nu uiti cine sunt si la un moment dat sa iti permiti sa joci poker si cu mine.

Ia-ma asa cum sunt, nu ma mai analiza, nu ma mai diseca, fiindca nu sunt un cadavru. Sunt viu. Daca ceri mai mult decat sunt capabil sa iti dau, pregateste-te sa ai o dezamagire. Iubindu-te, o sa iti dau tot ceea ce sunt. Mai mult decat sunt nu am cum sa iti dau.

Inima nu trebuie fortata sa se deschida. Ea se deschide in mod firesc, daca ii dai timp.

Nici “te iubesc” nu mai stiu ce inseamna acum. In trecut insemna “sa-l transformi pe celalalt in prioritatea ta”. In viitor inseamna “vreau sa traiesc si sa mor cu tine”. Ce inseamna acum?

Daca ceri un mar si primesti un mar, nu inseamna ca tu esti copilul preferat al lui Dumnezeu. Inseamna doar ca este sezonul merelor.

Daca nu poti sa alegi din toata inima, cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa nu te mai fortezi sa iei o decizie. Nu poti iubi din alt loc decat din inima.

Ai existat in mine indiferent de relatiile pe care le-am avut. Iubirea nu a incetat nici macar atunci cand te-am inchis cu sapte lacate.

..nu spunem nimic si totusi vorbim. Nici macar nu ne intoarcem capetele unul spre celalalt, dar ne privim tinta. Nu ne atingem nici mainile, dar ne mangaiem. Iti simt respiratia in ureche, desi ai scos capul pe geam. Tot aerul de-afara respira prin tine si ma piaptana.

Cauta neincetat sa ramai liber. Inima ta poate iubi tot ce doreste. Viata nu are nicio valoare inchisa intre limite. Te desavarsesti mereu. In fiecare rasarit de soare se naste ceva frumos. Calatoria aceasta nu are sfarsit.

Lasă-mi amprentele tale pe trupul meu fierbinte.Dezbracă-mă de haine şi aruncă-le ca şi cum ar fi minciuni ce ascund adevărul;înfruptă-te din adevăr.Cântă-mi pe sâni ca la un pian fără stăpân:dezordonat,cu interes,dar intrigant.Respiră-mi pe gât ca şi cum ţi-ai da ultima suflare;respiră apăsat.Treci peste colţul buzelor şi sărută-mi-le.Vârfurile degetelor tale să-mi dea fiori pe piept,pe mâini,pe coapse..iar mâna ta stângă să-mi mângâie părul dându-mi-l pe spate pentru a-mi vedea faţa;să ai motiv să iubeşti frumuseţea..iar eu,eu să-ţi ating inima.

.

frumusetea trupului gol o constituie urma de roseata a obrazului tau.si cand o atingi,cand ii atingi pielea fina ce simti?ii simti sufletul?simti cate dezamagiri ascunde sufletul asta?si tremuri?simti fiorul ce iti cuprinde tot corpul?e teama ei.teama ca o sa'i atingi doar trupul,nu si sufletul.