suflet pereche.

Acum mai mult ca niciodata imi arde carnea de dorul tau.Simt ca mor inauntrul meu,simt ca ma sufoc cu sentimentele astea,cu tot.Fa-mi ceva urat.Ceva care sa ma faca sa te uit,sa te urasc.Ceva groaznic.Am momente in care imi vine sa urlu de dor,sa imi urlu iubirea.Dar la ce bun daca tu nu o sa ma auzi?La bun daca tu esti orb si surd,si nu vezi ca desi par indiferenta,sufletul meu nu e indiferent.Si cum sa fac sa te aduc inapoi?Cum fac sa te am acum?Cum fac?Cum sa te am in viata mea,suflet pereche?Cum te gasesc oriunde ai fi tu?

everybody lies.

Oamenii mint.Fiecare om a mintit macar o data in viata.Eu nu inteleg de ce oamenii aleg sa minta fara motiv.Si da,aleg sa aud un adevar care ma doare,decat o minciuna care sa ma faca sa ma simt bine o saptamana,o luna,un an.Ceea ce nu stiu oamenii e ca adevarul iese mereu la iveala,chiar daca minciuna e mica sau mare,tot e descoperita intr-un final.Si doare,da doare.Chiar daca omul care te minte nu inseamna atat de mult pentru tine,tot doare cand te minte.
Am mintit si eu,am mintit poate cat multi altii la un loc.Si da,poate nu am dreptul sa le cer altora sa imi spuna adevarul cand eu sunt genul de om care minte,dar am mintit oameni pentru care nu simt nimic,oameni care m-au mintit la randul lor.
Dar daca insemn macar putin pentru tine,alege sa imi spui adevarul.E chiar dureros sa aflu adevarul de pe un rahat de site de socializare.

ultimele cuvinte.

Sunt multe lucruri pentru care as putea sa ii multumesc.Dar cel mai important,ii multumesc pentru ca m-a facut sa ma simt bine in pielea mea,mi-a aratat ca sunt frumoasa oricum,m-a aratat mie asa cum nu m-as fi vazut niciodata.Ii multumesc pentru ca a avut rabdare,ii multumesc pentru ca mi-a aratat ca ma iubeste pana in ultima clipa,ii multumesc ca mi-a sters lacrima cand am plans si m-a luat in brate cand am avut nevoie.Ii multumesc pentru ca a fost langa mine in unele momente importante din viata mea:cand am terminat liceul,cand am aflat ca am luat Bac-ul,cand am inceput facultatea si ca a incercat sa ma inteleaga atunci cand m-am angajat si nu aveam timp pentru el.Ii multumesc ca mi-a aratat ce inseamna ca o persoana sa ti se dedice trup si suflet,ca m-a lasat sa il tin langa mine atata timp.Ii multumesc si pentru faptul ca s-a despartit de mine de doua ori;asa mi-a aratat cat de mult inseamna pentru mine,dar in acelasi timp ii multumesc ca prin asta si-a aratat singur cat de mult insemn eu pentru el.
Si ti-as mai multumi pentru multe,dar pentru mine capitolul asta e incheiat.Totusi,iti multumesc pentru ca ai existat in viata mea.Nu te urasc si nici nu iti port pica,decizia a fost a mea si mi-am asumat-o.
E ultima postare in care ai sa te regasesti.N-am sa mai plang dupa tine,am facut-o si mi-am dat seama ca gresesc.Azi incep sa scriu un nou capitol in cartea vietii mele.

lucruri care nu costa nimic-bunul simt

Cel mai penibil lucru pe lumea asta este sa nu mai ai bun simt nici macar sa saluti oamenii care eu insemnat ceva pentru tine,la un moment dat.Eu sunt genul de om care incearca mereu sa lase loc de "Buna ziua",asa mi se pare decent,asa mi se pare ca ar trebui sa se comporte doi oameni care s-au iubit candva.Dar sa nu fi in stare nici macar sa faci asta,mi se pare un semn de slabiciune,ca mergi cu capul in jos cand ma vezi,arata ca esti mult prea jos pentru oricine de pe lumea asta.Eu sunt demna,te salut si merg mai departe cu gandul ca uneori nu iti lipseste persoana,ci iti lipsesc amintirile cu acea persoana;tu nu-mi raspunzi si mergi mai departe cu gandul:"Ce-ar fi fost daca..?".Cine iese in minus in ecuatia asta?TU.

risk everything,fear nothing.

Vorbeam aseara cu un prieten si imi spunea cam asa:
-"Frate,vreau si eu pe cineva sa ma faca sa ma simt iubit,s-o iubesc,sa ii ofer totul;stiu ca voi fetele credeti ca noi nu avem sentimente de genul,dar cred ca uneori avem chiar si mai multe decat voi.."
-"Hai sa facem ceva:ai zis ca imi citesti postarile,da?"
-"Da."
-"Si atunci cand le citesti,te duc cu gandul la cineva?"
-"Pfff,da.Doamne,esti incredibila.Nu ma asteptam la o chestie de genul."
-"Vezi?Deci ai sentimente pentru cineva,iubesti,dar nu stii sa recunosti.Si poate si ea mai are sentimente pentru tine,poate si ea cand citeste ceva legat de iubire,gandul ii zboara la tine."
-"Da,poate."
-"Cu asta gresim noi,oamenii.Nu ne luam inima in dinti.Reusim sa scoatem un:"poate" sau "o sa incerc".Si e gresit,e gresit rau de tot.Asuma-ti ce simti,spune-i si cu siguranta vei primi un raspuns,asuma-ti riscul de a fi refuzat."
-"Dar nu pot!"
-"Si iti doresti ca peste ceva timp sa te tot intrebi:"cum ar fi fost daca.."?Nu,fa-o acum.Da-i un mesaj,un mesaj simplu,dar care stii ca ar face-o sa zambeasca.Vorbiti.Scoate-o din nou in oras.Tachinati-va.Alint-o si fa-o sa se reindragosteasca de tine,in timp ce si tu te reindragostesti de ea."
-"Esti criminala.Daca nu merge,imi dai un suc."
-"Daca merge,imi dai tu un bax."

Asumati-va riscuri.Luati tot ce vi se intampla ca pe niste lectii,ca pe niste experiente.Incetati sa va abtineti din a da un mesaj cuiva,doar pentru ca voi credeti ca va injositi;asta simtiti voi,iar daca persoanele din jurul vostru nu apreciaza ce simtiti,sa stiti ca le sunteti cu mult SUPERIORI.

vorbe spuse-n vant.

Prea putini stiu cu adevarat semnificatia propozitiei:"Imi pare rau".Ranim pe cei de langa noi,ii ranim cu gandul ca propozitia asta va rezolva totul;doar ca ea nu sterge durerea pricinuita unui suflet,chiar daca o spuneti de un infinit de ori,dimpotriva..sporeste durerea si determina acel suflet sa spuna si mai greu:"Te iert".Spuneti mai mult:"te iubesc si o sa incerc mereu sa nu iti gresesc" si mai putin:"imi pare rau,nu o sa mai fac".

multumesc.

Si mi-a zis cineva,odata:"Ce nu te omoara,te face mai puternic".Sincer?Pe mine,una,ce nu ma omoara,doar ma arunca in depresie,nervi si nopti albe.Altcineva mi-a spus ca depinde de situatie.I-am raspuns ca depinde doar de caracterul omului.Un om cu inima de gheata,intotdeauna trece peste fara sa clipeasca;dar pt oamenii ca mine,cu inima inflacarata,depresia devine parte din viata mea.Si e greu,e greu sa vezi cum tot Universul cade peste tine,cum tot ce-ai construit pana acum seamana cu un castel de nisip,vulnerabil la primul val.Si totusi,in ciuda tuturor gandurilor negre,e cineva care imi produce ganduri bune pe banda rulanta,si ii multumesc din tot sufletul pentru ca exista si pentru ca e langa mine atat cat poate.

you've got my soul,you've got my heart,you've got me

I-am dat mesaj sa ne vedem,macar pentru ultima oara.Astept,astept sa vina ora..
Il vad in fata scarii si nu-mi mai pot controla bataile inimii;ma astepta in fiecare seara,dar acum e altceva,nu ma mai asteapta sa ii sar in brate si sa il sarut,ma asteapta sa ne spunem "Adio",cel putin pentru moment.
-Buna.
-Buna,hai sus.
[...]
Ma simt ciudat.Ne comportam aproape ca doi straini.As vrea sa ma mai recunosc,sa il mai recunosc.As vrea sa fim noi din nou;sa ma sarute imediat dupa ce se inchid usile liftului..
-Nu te mai uita asa la mine,ma agiti,imi spuse.
-Imi cer scuze..
Vreau sa il sarut,vreau sa strig in gura mare ca il iubesc.
Stam exact unde am stat la aniversarea de un an si ma coplesesc amintiri frumoase..
Ma saruta,iar mie imi vine sa plang..sa plang pentru ca imi da sperante si stiu ca sunt in zadar..
-Nu putem sa ne impacam,nu ar mai merge.Ne impacam ca sa fie bine 2-3 saptamani si apoi?Trebuia sa te gandesti de 2 ori inainte sa imi spui ca vrei sa ne despartim..
-Dar m-am gandit de 2 ori si aia a fost decizia mea atunci..eu te vreau inapoi.Stii foarte bine cate sentimente sunt la mijloc..
-Eu nu mai vreau o relatie acum,poate peste un an,doi..
-In seara asta,mi-ai demonstrat ca tot pe mine ma iubesti si tot pe mine ma vrei si stii foarte bine ca asa o sa fie mereu.
-Aveam nevoie..si mi-a fost si dor de tine..
-Ai sa ramai mereu cu regretul si cu sentimentele pentru mine.
-Sa raman,asta e,zise el sec.

ei spun ca fara motiv..

Cate lucruri facem fara motiv?Iubim fara motiv,amagim fara motiv,dezamagim fara motiv,mintim fara motiv,ne despartim fara motiv,facem cadouri fara motiv,tachinam fara motiv,ascultam fara motiv,sunam fara motiv,daruim fara motiv,sarutam fara motiv,imbratisam fara motiv.Dar oare cate din aceste lucruri chiar sunt facute fara motiv?

:)

sunt dezamagita de mine.nu vreau sa fac pe victima.stiu ca nu pot plati pe nimeni sa simta regretele in locul meu,oricum nu am.credeam doar ca sunt mai puternica,mai matura,ca pot face fata unui esec atat de mare.din toata asta,am invatat ca oamenii nu se schimba,ci doar isi arata adevarata fata.

n-am sa uit niciodata.

Un lucru important pe care l-am invatat in viata este acela de a aprecia persoanele pe care le am langa mine inainte de a le pierde.
Imi amintesc ca si cum s-ar fi intamplat ieri..
Eram clasa a 9-a,abia incepusem liceul de 2 saptamani;bunicul meu era bolnav din vara,toata vara a stat prin spitale pana cand bunica mea a hotarat sa il aduca acasa pentru ca stia ca nu o sa mai aiba mult de trait si vroia ca ultimele zile sa si le petreaca in casuta lui.Vorbeam cu el in fiecare zi de la inceputul lui septembrie si in fiecare zi imi zicea ca ii e dor de fetita lui cea mica si ca vrea sa vin sa il vad;de fiecare data ii promiteam ca o sa vin..
Pana intr-o zi,cand spre seara mama a primit telefon de la bunica mea si a inceput sa planga;mi-am dat seama ce se intamplase,iar prima mea reactie a fost sa rad,sa rad pentru ca nu credeam ca o sa plece de langa noi inainte sa il vad,inainte sa ii spun ca il iubesc si ca mi-a oferit cea mai frumoasa copilarie si sa ii multumesc ca a fost "tataie" al meu,ca mi-a luat mereu apararea si ca ma iubea enorm in ciuda nazbatiilor pe care le faceam.Am realizat ca nu o sa imi mai spuna niciodata "fetita mea cea mica si scumpa",abia cand l-am vazut,cand l-am vazut atat de linistit de parca dormea;si eu,eu asteptam sa se trezeasca si sa ma ia in brate cum o facea mereu cand intram pe poarta curtii.
Nu am sa uit niciodata cum isi facea tigari si eu eram mereu fascinanta de fumul acela care se inalta usor spre cer si apoi disparea,cum imi lua apararea in fata alor mei,cum ma astepta stand pe gard cand stia ca trebuie sa vin la ei,cum imi facea mereu porumb copt cand mergeam cu animalele la camp,cum m-a invatat sa pescuiesc,cum m-a invatat sa am grija de animale si sa le iubesc,cum mancam amandoi turte cu branza,cum ma urca in pom sa adunam visinele.Nu am sa uit niciodata ca datorita lui am ajuns aici si ca datorita lui inca mai traiesc.
Te iubesc,tataie.Inca iti simt lipsa cand vin la tara,dar am sa vin mereu sa te vizitez si sa iti povestesc ce am reusit sa fac si unde am reusit sa ajung.
E greu ca singurul loc in care sa mai poti vorbi cu cineva sa fie un cimitir,asa ca apreciati persoanele dragi pe care le aveti langa voi si purtati-va cu ele ca si cum maine nu ar mai fi niciunul dintre voi.

nu vreau sa fiu..

Timpul n-a fost niciodata de partea mea,dar probabil asta-i treaba cu timpul,ca mereu imi va fi dusman.Pe cand aliatul meu a fost amintirea.Nu-mi place sa traiesc din amintiri,imi place doar sa ma bucur de cele frumoase,si pe cele urate sa le iau doar ca pe un ajutor in formarea caracterului.
Sincer,pentru mine adevaratii dusmani sunt oamenii,pentru ca a nu fi om nu este o crima,pe cand a fi om este sinucidere curata.Oamenii dezamagesc,ranesc si uita.N-am vrut niciodata sa fiu om,nu-mi sta in fire.Ce ma doare cel mai tare?Ca totusi sunt o parte din ei.

Rugaminte :)

Am rugamintea ca atunci cand copiati pasaje din blog-ul asta,sa precizati sursa sau macar sa le puneti in ghilimele sau ceva de genul acesta.Tot ce e scris aici face parte din mine si din ce simt eu,sunt constienta ca multi va regasiti,dar totusi sunt gandurile mele.Stiu ca le impartasesc cu voi si imi asum ca tot ce scriu ar putea fi copiat,dar apelez la bunul simt;mi-ar placea sa vad ca il au cat mai multi.Sunt fericita ca am atatea vizualizari zilnic,ca blog-ul meu e apreciat,ca primesc mesaje de la oameni care se regasesc in randurile scrise de catre mine si ma inteleg si va multumesc,va multumesc din suflet.Si pe Facebook sunt unele lucruri pe care le scriu si nu se regasesc aici,dar totusi sunt scrise de mine si mi-ar placea din suflet sa scrieti sursa si sa nu va mai asumati munca altora;as prefera ca ce scriu sa fie o sursa de inspiratie,ceva care sa va indrume spre a va scrie sentimentele pe o foaie alba (fie ea si electronica),va intelege cel mai bine,credeti-ma.Asta mi-ar placea sa fie blog-ul asta pentru voi:o portita spre a va asterne sentimentele.Va multumesc inca o data.

suflet gol,nebun de dor.

ma simt cum nu m-am simtit niciodata;ma simt bine si rau in acelasi timp.am zile cand explodez de energie si fericire,iar cand am zile in care imi vine sa plang fara motiv,simt ca ma sufoc.ca ma sufoc inauntrul meu.imi simt sufletul strans,ca si cum mi-l strange cineva in fiecare zi pana reuseste sa il faca bucati.as fi vrut sa nu-mi pierd niciodata bucati din suflet.as fi vrut sa ies pe strada si sa strig:"AM SUFLETUL INTREG!CATI DINTRE VOI IL MAI AVETI?".am fost in multe "locuri" si in fiecare am incercat sa las o amintire,o amintire ce s-a dovedit a fi cate o bucatica din sufletul meu si din viata mea.nu-mi regret trecutul.nu regret ca am iubit si ca am fost iubita,ca am inselat si ca am fost inselata,ca am mintit si ca am fost mintita.am luat lectii de viata abia dupa ce am dat fiecare test in parte.asta e singurul lucru prost din toata viata asta.
mi se spune des ca am un zambet frumos,probabil rezulta din cate suferinte ascunde.