Eu nu..

"Eu nu vreau sa ma iubesti azi, ci sa ma iubesti mereu; nu conteaza ca m-ai iubit ieri, ca ma iubesti azi sau ca ai sa ma iubesti maine, eu vreau sa ma iubesti mereu."
Eu n-am sa iti cer niciodata iubire la schimb. Sufletul nu este un exchange, nu ma iubesti pentru ca iti ofer eu iubire. Ma iubesti pentru ca sunt frumoasa atunci cand ma iubesti.
Eu nu am sa iti cer sa pastrezi amintirile cu mine, n-am sa iti cer sa le inchizi in sufletul tau si din cand in cand sa iti fur cheia sa ma regasesc si eu prin ele..nu, n-am sa iti cer nici asta.
Eu nu vreau sa iti cer sa ma numesti iubirea vietii tale, iubirile sunt rare si se gasesc poate doar daca ai un gram de noroc.
Eu nu am sa vin la usa ta sa iti strig sa imi dai bucatile din suflet inapoi; eu am sa ti le las cu bunastire.
Eu nu o sa arunc tricoul cu care ai dormit ultima oara la mine; nu, am sa il tin sa imi aminteasca cat iubeam parfumul tau.
Eu nu am sa iti cer niciodata sa nu ma uiti, pentru ca nu vreau sa ti se rupa sufletul cand te gandesti la mine.
Eu nu am sa ma supar pe tine ca peste ani sentimentele pentru mine se vor dizolva, iar sentimentul de "esti speciala pentru mine si atat" ii va lua locul iubirii purtate in trecut.
Eu nu am sa te compar cu nimeni din viata mea dupa tine; nu, tu esti unic.
Tu poate deja m-ai uitat, dar ti-am zis deja ca nu am sa iti cer sa nu ma uiti.

Sfarsiturile sunt lungi si dureroase..

Oh, cat de dor imi era sa scriu..
Ghinionul meu ca scriu doar atunci cand ma macina sufletul..
Doar atunci cand el imi macina sufletul, si acum mi l-a macinat de tot.
Am iubit, iubesc si am sa iubesc toata viata mea. Intr-o seara chiar ma gandeam daca stiu sa fac altceva mai bine decat sa iubesc, dar poate chiar asta imi aduce suferinta, faptul ca iubesc prea mult. Si mai ales, ca tin de lucruri carora trebuie sa le dau drumul la timp. (Trebuie sa stii cand se incheie o etapa din viata ta, daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat e necesar, pierzi bucuria de a trai si sensul vietii.

“Paulo Coelho, citat despre sfat”).

Am tinut de iubirea asta doi ani si jumatate; doi ani si jumatate in care am iubit, in care am incercat toate starile posibile. Am oferit tot ce puteam sa ofer si daca gresesc cu ceva in ce zic, te rog pe tine, draga mea iubire, sa ma contrazici. Mi-a fost greu de fiecare data sa ma rup de tine, dar mereu am stiut ca o sa ne regasim unul pe altul, dar de data asta stiu ca ne-am pierdut de tot. Am stiut asta din plansul tau de copil, din mangaierile alea de "Adio". Am stiut mereu ca iubirea asta nu imi face bine, ca poate tu nu esti pentru mine, ca atunci cand multe lucruri nu sunt reciproce nu e bine sa te implici, si totusi, eu ti-am oferit tot ce aveam, ti-am oferit toate sentimentele mele, te-am pus mai presus de mine. Te-am iubit pe tine mai mult decat m-am iubit eu pe mine. 

Ma gandesc ca un nou inceput pentru mine ar insemna sa ma curat de toate pe care le simt pentru tine, dar peste cat timp ma pot curata de tot? 

don`t ever hold on.

E trist sa vezi ca uneori nu insemni nimic pentru cineva pentru care ai fi vrut sa insemni totul;ca uneori comunicarea se rezuma la 2-3 cuvinte spuse doar ca sa nu te faca sa te simti un total nimic;ca atunci cand are el chef,te face sa te simti minunat,dar doar cand are el chef;ca desi iti doresti sa ii raspunzi cu aceeasi moneda,nu o faci pentru ca in iubire nu exista razbunare si tot ce reusesti sa faci e sa te macini singur pe dinauntru.Uneori am impresia ca tin de ceva caruia ar fi trebuit sa ii dau drumul cu mult timp inainte.

Momentul ala cand esti trist si habar nu ai de ce..pentru ca ai absolut tot ce vrei sa ai:iubire,prieteni..dar,totusi?De ce suntem tristi?Ni se pare ca e fara motiv.Intotdeauna.Dar,oare care este motivul?

am invatat.

N-am sa inteleg niciodata de ce vorbesti o anumita perioada cu cineva si dintr-o data se rupe totul,nu iti mai da mesaj,nu te mai suna,nu te mai cauta sa iesiti.Sunt curioasa..gresesc cu ceva?Chiar imi doresc sa primesc o explicatie pentru lucrurile astea.Sunt Leu,stiu;dar probabil e cea mai nenorocita zodie de pe Pamantul asta,deoarece ma atasez atat de repede de oameni si mi-e atat de greu sa inteleg cu ce gresesc cand totul se termina fara nicio explicatie;nu ma refer la relatii,ma refer la simple coversatii,iesiri,prietenii..
Si peste cateva zile te cauta pentru ca le e dor de tine.Stii ceva?Mai bine cauta-ma peste cativa ani,macar pana atunci am sa uit de toate fazele de cacat pe care le faci zilnic si de care mi se face sila.Mi se face sila de mine ca imi calc orgoliul si din pricina sentimentelor,tot eu va caut.De acum am sa ma folosesc de indiferenta.

indiferenta.

Da,e adevarat ca indiferenta doare.Imi amintesc o faza de acum 3-4 ani.Vorbeam cu un tip,ne intelegeam super bine,vorbeam zilnic,dar la un moment dat s-a rupt ceva si nu a mai fost ca inainte;stiu ca a fost greseala mea si imi asum lucrul asta.La momentul respectiv nu mi-a pasat prea mult,au aparut oameni noi in viata mea si nici macar nu imi mai aminteam de el.
Dar acum 1 luna am gasit cateva conversatii..si atunci am incercat sa iau legatura cu el,sa vad ce mai face,sa ii reamintesc cat de mult imi place accentul lui,dar m-a tratat cu indiferenta.Poate exact asa cum meritam..
Si m-a durut indiferenta asta si ma doare in continuare,dar este o lectie invatata.Indiferenta doare mai mult decat ura sau orice alt sentiment.Te face sa te intrebi zilnic "de ce?" si iti darama zidul ala pe care il creezi tu in jurul inimii tale.
E. ,iti multumesc pentru lectia predata :)
Daca vrei vreodata sa atragi atentia cuiva,trateaza-l cu indiferenta.

copilarie.

Mi-e dor.Mi-e al dracului de dor de copilarie.De unele persoane care au insemnat mult in viata mea;nu v-am uitat si nu am sa va uit niciodata.Ma uit peste poze de acum 4-5 ani si nu imi vine sa cred ca anul asta implinesc 20 de ani.
Cand am lasat spatele blocului pentru cafenele?Papusile pentru baieti?
Cand am ajuns sa termin liceul,sa intru la facultate si sa am un job la activ?
Am momente de depresie in care nu pot accepta ca am crescut,ca am responsabilitati,deoarece am ramas acelasi copil rasfatat,cu chef de joaca si cu multa lene.
Imi pare rau ca m-am grabit sa cresc.Si daca as putea da timpul inapoi,as face-o fara niciun regret.Copilaria este cel mai de pret lucru al meu,ceva ce o sa port in inima toata viata mea si am sa le povestesc copiilor si nepotilor mei despre ea cu lacrimi in ochi.Am sa ii invat sa pretuiasca anii copilariei,deoarece am invatat ca nu se mai intorc.
M-am grabit sa cresc pentru a avea libertate,pentru a avea libertatea sa fac tot ce vreau fara sa depind de ai mei,desi mi-au acceptat multe si pentru asta le multumesc;si-au dat seama ca voiam cat mai mult.Dar acum ca am toata libertatea din lumea,nu stiu ce sa fac cu ea.Nu stiu ce fac bine si ce fac rau.Ati spune ca sunt la varsta la care invat sa deosebesc binele de rau;ei bine,inca lucrez la asta.Inca am incredere in oameni,dupa 20 de ani.Inca le permit unora sa ma calce in picioare,fara ca macar sa ridic capul la ei;si e gresit,stiu,dar oare ne invatam minte vreodata?
M-am grabit sa cresc pentru a fi capabila de o relatie serioasa,dar am invatat ca lucrurile planificate nu ies asa cum vrei tu.Relatia serioasa pe care o aveam s-a terminat brusc,poate chiar cand aveam cea mai mare nevoie de o persoana langa mine.Nu regret.Stiu si mereu am stiut ca e cineva si pentru mine,doar ca ma grabesc eu sa il am.
Nu va mai grabiti sa cresteti.Luati varsta pe care o aveti cu toate problemele si responsabilitatile ei,profitati!Timpul nu se mai intoarce niciodata :)

Pleacă sau plec eu. De fapt, nu mai contează..

Cateodata, tot ceea ce ti-a mai ramas de facut este sa pleci. Nu, nu esti un las daca renunti. Esti doar destul de puternic incat sa realizezi ca tot ceea ce vrei tu de fapt iti face doar mai mult rau. Si taci, te amagesti si continui sa speri. Speri ca va fi bine. Odata ce-ai inchis o usa, o usa in care tot timpul gaseai o alinare, exista riscul sa nu mai intri inapoi. De fapt, ti-ai asumat acel risc cand ai decis sa pui lacatul pe tot ce ai tu mai de pret. Odata inchisa acea usa, apar noi usi. Singura problema cu care te confrunti ( de fapt cea mai mare dintre ele ) este aceea ca orice usa pe care o vei incerca, o vei incerca constient de faptul ca trebuie sa o iei de la zero. Luand-o de la zero, te poti arde. Vei afla pe moment ca nicio alta usa nu e ca cea pe care ai dat-o la o parte. Ai dat-o la o parte pentru ca iti voia binele, iti gaseai tot timpul linistea odata ce intrai acolo. Totusi, ai renuntat...ai renuntat pentru ca nu erai unicul proprietar pe acea usa si stii ca niciodata nu vei fi. Obosesti.Plangi.Razi. Si ciclul asta se tot repeta. Si desi tot ceea ce iti doreai era sa ramai acolo, sufletul ti-a dictat altceva. Si o sa-ti continui drumul insa tot timpul vei vedea in fata ta acea usa. O usa care ti-a fost deschisa 24/24. Si totusi, tu ai renuntat la ea. Ai renuntat pentru ca iti facea prea mult bine, poate. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, m-am pierdut de propria-mi casa. O casa in care imi gaseam tot timpul alinarea, in care imi alinam suferinta si in care eram primit tot timpul excelent. Si doare. Doare pentru ca timp de foarte mult timp, mi-am gasit un camin;Un camin al prieteniei si iubirii totodata. L-am parasit. De fapt, l-am dat afara pe proprietar, facandu-ma stapan pe ceea ce nu am. Trist, suparat si dezamagit, proprietarul a plecat cu lacrimi in ochi din casa. Nu am putut sa stau mult timp si l-am urmat. L-am urmat. I-am urmat pasii obisnuiti pe care ii facea cand mergea pe poteca, o poteca pe care doar el o stia pana sa imi spuna si mie de ea. Nu, nu mai era acolo. Da, am renuntat; am renuntat, dar din pacate inca nu am gasit calea de inlocuire a stapanului casei. Nu, nu a mai venit acasa. Mi-a lasat un bilet in care spunea ca intelege tot. Ce sa inteleaga cand tot ceea ce a lasat in urma lui e doar praf, scrum si pulbere? O pulbere provocata de mine, care nu stiu daca se va mai transforma vreodata in focul care ardea mai ceva ca flacara olimpica a Olimpiadelor sportive. Si totusi, am fost destul de puternic sa renunt la ceea ce imi facea rau, sau cel putin la ceea ce consideram ca imi face rau, desi toate intentiile erau bune, chiar daca e(ra) tot ceea ce voiam mai mult !
A.

suflet pereche.

Acum mai mult ca niciodata imi arde carnea de dorul tau.Simt ca mor inauntrul meu,simt ca ma sufoc cu sentimentele astea,cu tot.Fa-mi ceva urat.Ceva care sa ma faca sa te uit,sa te urasc.Ceva groaznic.Am momente in care imi vine sa urlu de dor,sa imi urlu iubirea.Dar la ce bun daca tu nu o sa ma auzi?La bun daca tu esti orb si surd,si nu vezi ca desi par indiferenta,sufletul meu nu e indiferent.Si cum sa fac sa te aduc inapoi?Cum fac sa te am acum?Cum fac?Cum sa te am in viata mea,suflet pereche?Cum te gasesc oriunde ai fi tu?

everybody lies.

Oamenii mint.Fiecare om a mintit macar o data in viata.Eu nu inteleg de ce oamenii aleg sa minta fara motiv.Si da,aleg sa aud un adevar care ma doare,decat o minciuna care sa ma faca sa ma simt bine o saptamana,o luna,un an.Ceea ce nu stiu oamenii e ca adevarul iese mereu la iveala,chiar daca minciuna e mica sau mare,tot e descoperita intr-un final.Si doare,da doare.Chiar daca omul care te minte nu inseamna atat de mult pentru tine,tot doare cand te minte.
Am mintit si eu,am mintit poate cat multi altii la un loc.Si da,poate nu am dreptul sa le cer altora sa imi spuna adevarul cand eu sunt genul de om care minte,dar am mintit oameni pentru care nu simt nimic,oameni care m-au mintit la randul lor.
Dar daca insemn macar putin pentru tine,alege sa imi spui adevarul.E chiar dureros sa aflu adevarul de pe un rahat de site de socializare.

ultimele cuvinte.

Sunt multe lucruri pentru care as putea sa ii multumesc.Dar cel mai important,ii multumesc pentru ca m-a facut sa ma simt bine in pielea mea,mi-a aratat ca sunt frumoasa oricum,m-a aratat mie asa cum nu m-as fi vazut niciodata.Ii multumesc pentru ca a avut rabdare,ii multumesc pentru ca mi-a aratat ca ma iubeste pana in ultima clipa,ii multumesc ca mi-a sters lacrima cand am plans si m-a luat in brate cand am avut nevoie.Ii multumesc pentru ca a fost langa mine in unele momente importante din viata mea:cand am terminat liceul,cand am aflat ca am luat Bac-ul,cand am inceput facultatea si ca a incercat sa ma inteleaga atunci cand m-am angajat si nu aveam timp pentru el.Ii multumesc ca mi-a aratat ce inseamna ca o persoana sa ti se dedice trup si suflet,ca m-a lasat sa il tin langa mine atata timp.Ii multumesc si pentru faptul ca s-a despartit de mine de doua ori;asa mi-a aratat cat de mult inseamna pentru mine,dar in acelasi timp ii multumesc ca prin asta si-a aratat singur cat de mult insemn eu pentru el.
Si ti-as mai multumi pentru multe,dar pentru mine capitolul asta e incheiat.Totusi,iti multumesc pentru ca ai existat in viata mea.Nu te urasc si nici nu iti port pica,decizia a fost a mea si mi-am asumat-o.
E ultima postare in care ai sa te regasesti.N-am sa mai plang dupa tine,am facut-o si mi-am dat seama ca gresesc.Azi incep sa scriu un nou capitol in cartea vietii mele.

lucruri care nu costa nimic-bunul simt

Cel mai penibil lucru pe lumea asta este sa nu mai ai bun simt nici macar sa saluti oamenii care eu insemnat ceva pentru tine,la un moment dat.Eu sunt genul de om care incearca mereu sa lase loc de "Buna ziua",asa mi se pare decent,asa mi se pare ca ar trebui sa se comporte doi oameni care s-au iubit candva.Dar sa nu fi in stare nici macar sa faci asta,mi se pare un semn de slabiciune,ca mergi cu capul in jos cand ma vezi,arata ca esti mult prea jos pentru oricine de pe lumea asta.Eu sunt demna,te salut si merg mai departe cu gandul ca uneori nu iti lipseste persoana,ci iti lipsesc amintirile cu acea persoana;tu nu-mi raspunzi si mergi mai departe cu gandul:"Ce-ar fi fost daca..?".Cine iese in minus in ecuatia asta?TU.

risk everything,fear nothing.

Vorbeam aseara cu un prieten si imi spunea cam asa:
-"Frate,vreau si eu pe cineva sa ma faca sa ma simt iubit,s-o iubesc,sa ii ofer totul;stiu ca voi fetele credeti ca noi nu avem sentimente de genul,dar cred ca uneori avem chiar si mai multe decat voi.."
-"Hai sa facem ceva:ai zis ca imi citesti postarile,da?"
-"Da."
-"Si atunci cand le citesti,te duc cu gandul la cineva?"
-"Pfff,da.Doamne,esti incredibila.Nu ma asteptam la o chestie de genul."
-"Vezi?Deci ai sentimente pentru cineva,iubesti,dar nu stii sa recunosti.Si poate si ea mai are sentimente pentru tine,poate si ea cand citeste ceva legat de iubire,gandul ii zboara la tine."
-"Da,poate."
-"Cu asta gresim noi,oamenii.Nu ne luam inima in dinti.Reusim sa scoatem un:"poate" sau "o sa incerc".Si e gresit,e gresit rau de tot.Asuma-ti ce simti,spune-i si cu siguranta vei primi un raspuns,asuma-ti riscul de a fi refuzat."
-"Dar nu pot!"
-"Si iti doresti ca peste ceva timp sa te tot intrebi:"cum ar fi fost daca.."?Nu,fa-o acum.Da-i un mesaj,un mesaj simplu,dar care stii ca ar face-o sa zambeasca.Vorbiti.Scoate-o din nou in oras.Tachinati-va.Alint-o si fa-o sa se reindragosteasca de tine,in timp ce si tu te reindragostesti de ea."
-"Esti criminala.Daca nu merge,imi dai un suc."
-"Daca merge,imi dai tu un bax."

Asumati-va riscuri.Luati tot ce vi se intampla ca pe niste lectii,ca pe niste experiente.Incetati sa va abtineti din a da un mesaj cuiva,doar pentru ca voi credeti ca va injositi;asta simtiti voi,iar daca persoanele din jurul vostru nu apreciaza ce simtiti,sa stiti ca le sunteti cu mult SUPERIORI.

vorbe spuse-n vant.

Prea putini stiu cu adevarat semnificatia propozitiei:"Imi pare rau".Ranim pe cei de langa noi,ii ranim cu gandul ca propozitia asta va rezolva totul;doar ca ea nu sterge durerea pricinuita unui suflet,chiar daca o spuneti de un infinit de ori,dimpotriva..sporeste durerea si determina acel suflet sa spuna si mai greu:"Te iert".Spuneti mai mult:"te iubesc si o sa incerc mereu sa nu iti gresesc" si mai putin:"imi pare rau,nu o sa mai fac".

multumesc.

Si mi-a zis cineva,odata:"Ce nu te omoara,te face mai puternic".Sincer?Pe mine,una,ce nu ma omoara,doar ma arunca in depresie,nervi si nopti albe.Altcineva mi-a spus ca depinde de situatie.I-am raspuns ca depinde doar de caracterul omului.Un om cu inima de gheata,intotdeauna trece peste fara sa clipeasca;dar pt oamenii ca mine,cu inima inflacarata,depresia devine parte din viata mea.Si e greu,e greu sa vezi cum tot Universul cade peste tine,cum tot ce-ai construit pana acum seamana cu un castel de nisip,vulnerabil la primul val.Si totusi,in ciuda tuturor gandurilor negre,e cineva care imi produce ganduri bune pe banda rulanta,si ii multumesc din tot sufletul pentru ca exista si pentru ca e langa mine atat cat poate.

you've got my soul,you've got my heart,you've got me

I-am dat mesaj sa ne vedem,macar pentru ultima oara.Astept,astept sa vina ora..
Il vad in fata scarii si nu-mi mai pot controla bataile inimii;ma astepta in fiecare seara,dar acum e altceva,nu ma mai asteapta sa ii sar in brate si sa il sarut,ma asteapta sa ne spunem "Adio",cel putin pentru moment.
-Buna.
-Buna,hai sus.
[...]
Ma simt ciudat.Ne comportam aproape ca doi straini.As vrea sa ma mai recunosc,sa il mai recunosc.As vrea sa fim noi din nou;sa ma sarute imediat dupa ce se inchid usile liftului..
-Nu te mai uita asa la mine,ma agiti,imi spuse.
-Imi cer scuze..
Vreau sa il sarut,vreau sa strig in gura mare ca il iubesc.
Stam exact unde am stat la aniversarea de un an si ma coplesesc amintiri frumoase..
Ma saruta,iar mie imi vine sa plang..sa plang pentru ca imi da sperante si stiu ca sunt in zadar..
-Nu putem sa ne impacam,nu ar mai merge.Ne impacam ca sa fie bine 2-3 saptamani si apoi?Trebuia sa te gandesti de 2 ori inainte sa imi spui ca vrei sa ne despartim..
-Dar m-am gandit de 2 ori si aia a fost decizia mea atunci..eu te vreau inapoi.Stii foarte bine cate sentimente sunt la mijloc..
-Eu nu mai vreau o relatie acum,poate peste un an,doi..
-In seara asta,mi-ai demonstrat ca tot pe mine ma iubesti si tot pe mine ma vrei si stii foarte bine ca asa o sa fie mereu.
-Aveam nevoie..si mi-a fost si dor de tine..
-Ai sa ramai mereu cu regretul si cu sentimentele pentru mine.
-Sa raman,asta e,zise el sec.

ei spun ca fara motiv..

Cate lucruri facem fara motiv?Iubim fara motiv,amagim fara motiv,dezamagim fara motiv,mintim fara motiv,ne despartim fara motiv,facem cadouri fara motiv,tachinam fara motiv,ascultam fara motiv,sunam fara motiv,daruim fara motiv,sarutam fara motiv,imbratisam fara motiv.Dar oare cate din aceste lucruri chiar sunt facute fara motiv?

:)

sunt dezamagita de mine.nu vreau sa fac pe victima.stiu ca nu pot plati pe nimeni sa simta regretele in locul meu,oricum nu am.credeam doar ca sunt mai puternica,mai matura,ca pot face fata unui esec atat de mare.din toata asta,am invatat ca oamenii nu se schimba,ci doar isi arata adevarata fata.

n-am sa uit niciodata.

Un lucru important pe care l-am invatat in viata este acela de a aprecia persoanele pe care le am langa mine inainte de a le pierde.
Imi amintesc ca si cum s-ar fi intamplat ieri..
Eram clasa a 9-a,abia incepusem liceul de 2 saptamani;bunicul meu era bolnav din vara,toata vara a stat prin spitale pana cand bunica mea a hotarat sa il aduca acasa pentru ca stia ca nu o sa mai aiba mult de trait si vroia ca ultimele zile sa si le petreaca in casuta lui.Vorbeam cu el in fiecare zi de la inceputul lui septembrie si in fiecare zi imi zicea ca ii e dor de fetita lui cea mica si ca vrea sa vin sa il vad;de fiecare data ii promiteam ca o sa vin..
Pana intr-o zi,cand spre seara mama a primit telefon de la bunica mea si a inceput sa planga;mi-am dat seama ce se intamplase,iar prima mea reactie a fost sa rad,sa rad pentru ca nu credeam ca o sa plece de langa noi inainte sa il vad,inainte sa ii spun ca il iubesc si ca mi-a oferit cea mai frumoasa copilarie si sa ii multumesc ca a fost "tataie" al meu,ca mi-a luat mereu apararea si ca ma iubea enorm in ciuda nazbatiilor pe care le faceam.Am realizat ca nu o sa imi mai spuna niciodata "fetita mea cea mica si scumpa",abia cand l-am vazut,cand l-am vazut atat de linistit de parca dormea;si eu,eu asteptam sa se trezeasca si sa ma ia in brate cum o facea mereu cand intram pe poarta curtii.
Nu am sa uit niciodata cum isi facea tigari si eu eram mereu fascinanta de fumul acela care se inalta usor spre cer si apoi disparea,cum imi lua apararea in fata alor mei,cum ma astepta stand pe gard cand stia ca trebuie sa vin la ei,cum imi facea mereu porumb copt cand mergeam cu animalele la camp,cum m-a invatat sa pescuiesc,cum m-a invatat sa am grija de animale si sa le iubesc,cum mancam amandoi turte cu branza,cum ma urca in pom sa adunam visinele.Nu am sa uit niciodata ca datorita lui am ajuns aici si ca datorita lui inca mai traiesc.
Te iubesc,tataie.Inca iti simt lipsa cand vin la tara,dar am sa vin mereu sa te vizitez si sa iti povestesc ce am reusit sa fac si unde am reusit sa ajung.
E greu ca singurul loc in care sa mai poti vorbi cu cineva sa fie un cimitir,asa ca apreciati persoanele dragi pe care le aveti langa voi si purtati-va cu ele ca si cum maine nu ar mai fi niciunul dintre voi.

nu vreau sa fiu..

Timpul n-a fost niciodata de partea mea,dar probabil asta-i treaba cu timpul,ca mereu imi va fi dusman.Pe cand aliatul meu a fost amintirea.Nu-mi place sa traiesc din amintiri,imi place doar sa ma bucur de cele frumoase,si pe cele urate sa le iau doar ca pe un ajutor in formarea caracterului.
Sincer,pentru mine adevaratii dusmani sunt oamenii,pentru ca a nu fi om nu este o crima,pe cand a fi om este sinucidere curata.Oamenii dezamagesc,ranesc si uita.N-am vrut niciodata sa fiu om,nu-mi sta in fire.Ce ma doare cel mai tare?Ca totusi sunt o parte din ei.

Rugaminte :)

Am rugamintea ca atunci cand copiati pasaje din blog-ul asta,sa precizati sursa sau macar sa le puneti in ghilimele sau ceva de genul acesta.Tot ce e scris aici face parte din mine si din ce simt eu,sunt constienta ca multi va regasiti,dar totusi sunt gandurile mele.Stiu ca le impartasesc cu voi si imi asum ca tot ce scriu ar putea fi copiat,dar apelez la bunul simt;mi-ar placea sa vad ca il au cat mai multi.Sunt fericita ca am atatea vizualizari zilnic,ca blog-ul meu e apreciat,ca primesc mesaje de la oameni care se regasesc in randurile scrise de catre mine si ma inteleg si va multumesc,va multumesc din suflet.Si pe Facebook sunt unele lucruri pe care le scriu si nu se regasesc aici,dar totusi sunt scrise de mine si mi-ar placea din suflet sa scrieti sursa si sa nu va mai asumati munca altora;as prefera ca ce scriu sa fie o sursa de inspiratie,ceva care sa va indrume spre a va scrie sentimentele pe o foaie alba (fie ea si electronica),va intelege cel mai bine,credeti-ma.Asta mi-ar placea sa fie blog-ul asta pentru voi:o portita spre a va asterne sentimentele.Va multumesc inca o data.

suflet gol,nebun de dor.

ma simt cum nu m-am simtit niciodata;ma simt bine si rau in acelasi timp.am zile cand explodez de energie si fericire,iar cand am zile in care imi vine sa plang fara motiv,simt ca ma sufoc.ca ma sufoc inauntrul meu.imi simt sufletul strans,ca si cum mi-l strange cineva in fiecare zi pana reuseste sa il faca bucati.as fi vrut sa nu-mi pierd niciodata bucati din suflet.as fi vrut sa ies pe strada si sa strig:"AM SUFLETUL INTREG!CATI DINTRE VOI IL MAI AVETI?".am fost in multe "locuri" si in fiecare am incercat sa las o amintire,o amintire ce s-a dovedit a fi cate o bucatica din sufletul meu si din viata mea.nu-mi regret trecutul.nu regret ca am iubit si ca am fost iubita,ca am inselat si ca am fost inselata,ca am mintit si ca am fost mintita.am luat lectii de viata abia dupa ce am dat fiecare test in parte.asta e singurul lucru prost din toata viata asta.
mi se spune des ca am un zambet frumos,probabil rezulta din cate suferinte ascunde.