Și de câte ori m`am întrebat cui îi las sufletul meu de atâtea ori am primit şoapte,cuvinte de neînţeles,de parcă în sufletul meu s`ar afla un al doilea Babel;
atâtea limbi,atâtea dorinţe şi vise de împlinit.
Și de câte ori n`am aruncat sentimente în foc ca mai apoi să îmi aud sufletul urlând de durere si chinuindu`mă pentru toate arsurile suferite.
Sunt un suflet gol.
Mi`am ars sentimentele.
Mi`am ars slăbiciunile şi sufletul meu e un foc continuu.
nu,nu îmi mai doresc să mă salvez.
îmi doresc să ard tot ce am în suflet ca să uit cine sunt,de unde am plecat şi unde am ajuns.
Nu mai vreau să salvez nimic din trecut pentru că timpul trece şi el uită,şi mă învaţă şi pe mine să uit;
să ard;
să tai;
să şterg.
Te aștept suflet pereche,te aștept cu ploaia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu