Închipuiți`vă că într`o zi ar fi venit un tren și n`am mai fi avut putere să urcăm în el.L`am dorit prea mult,l`am așteptat prea mult.Ne`am epuizat în așteptare și nu ne`a mai rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului așteptat.Numai că ne`am fi simțiți striviți de o mare tristețe,amintindu`ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi.Si ce`am fi putut face după plecarea trenului?Singura noastră șansă ar fi fost să uitam de el,să uităm de toate,să dormim,iar când ne trezeam,cu ultimele noastre puteri,să așteptam alt tren..

                          Octavian Paler-Viața pe un peron