Au fost atâtea zile și nopți,clipe de deznădejde,în care priveam către tine cu ochii deschiși sau închiși,fără ca măcar să te cunosc.Miroseam iasomia și îmi aduceam aminte de tine,deși eu nu te știam..M`ai ținut de mână când am sărit peste groapa aceea adâncă,și amprentele tale au rămas parte din mine..Șopteai adieri în părul meu și`ți simțeam respirația printre buze pe sânii mei nedezgoliți..acum ești aici,după atâta timp cât te`am căutat,mă înveți din nou să iubesc..pășesc alături de tine prin aer și îți simt bătăile inimii când adorm liniștită pe pieptul tău..trăim amândoi într`o altă lume,departe de ei,departe de ceea ce eram noi doi unul fără celalalt..cuvintele nu pot exprima destule și de aceea am încetat să le mai consider prietene..nu rămân decât șoapte..