Fragmente

- Să vezi ce frumos e Cismigiul, mi-a spus Puiu a doua zi.
L-am luat de mână:
- Hai să vedem.
Ne-am plimbat prin toate aleile, apoi ne-am așezat pe o bancă. I-am spus că sunt hotărâtă să mă sinucid.
- Ceea ce mă sperie, Diana, nu sunt cuvintele tale nesăbuite, ci aerul liniștit cu care vorbești. Ce-i cu zâmbetul ăsta care vine de departe? Ce s-a întâmplat?
- Nu știu, dar tare-as vrea să se sfârșească viața! Viața nu e frumoasă, și-atunci…
- Si-atunci, să-ți spun niște versuri. Nu știu de cine sunt. Le-am găsit într-o «Istorie a literaturii» și am vrut să le rețin pentru tine ...
(Pânza de păianjen-Cella Serghi)