luni, 17 mai 2010

Special.

Ciudat cum până și vremea de afară se împletește cu vremea din sufletul meu.Si aș vrea să știi că atunci când te`am cunoscut miroseam a soare,a fericire deși era iarnă..acum când te îndepărtezi miros a zăpadă,a frig,a stătut,deși e aproape vară.Ești vinovat de toată furtuna din sufletul meu,de vântul cu care`mi seci sentimentele și le lași ca frunze`n vânt.Îmi plăcea mult să văd cum dintre toți tu mi`ai scos cel mai bine trăsăturile în evidență,mă simțeam frumoasă și fără un strop de fond de ten sau un strat de rimel,eram frumoasă pentru că tu mă făceai să mă simt frumoasă,tu cu puterea ta de copil mare mic.Așa ai fost întotdeauna un copil mare mic,pentru asta m`am îndrăgostit de tine.Si știi tu vorba aia:"Iarna nu`i ca vara",și Doamne cât de mult se potrivește,cât de mult se mulează pe tabloul nostru de iarnă-vară neterminată.Si nu știu dacă "te iubesc",e chiar ce simt..dar știi bine că țin la tine,știi că îmi doresc să fie altfel.Exact cum zici tu unele lucruri se simt,nu se spun.Așa că închei aici că doare,și dacă ar fi să curgă lacrimi să curgă ale tale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu