forgive me for missing you so bad.

In fiecare seara cad stele.Multe stele.Zeci,sute,poate mii de stele.Iar cand,in sfarsit,am vazut o stea cazatoare,am vazut-o singura.Am ramas cu dorintele si cu dorul de tine,de mine,de noi,de frumos.Si ce rost mai au nenorocitele astea de stele daca dorinta mea de a te avea aici nu se indeplineste?Ma simt exact ca si un copil de 3 ani caruia ii lipseste jucaria cu care adormea in fiecare noapte.Imi arde carnea de dorul tau,iar sufletul meu explodeaza.Fiecare celula din mine striga dupa fiecare celula din tine.Parca nici nu mai respir altceva in afara de afurisitul asta de dor,iar uneori imi doresc sa nu mai simt nimic sau si mai bine,sa uit totul.Poate asa as uita cum e langa tine.Dar sentimentele astea isi bat joc de mine,ma calca in picioare.Si ce rost are a respira cand eu ma sufoc de dor?