intr-un ultim ceas.

Ma doare tot corpul.Nici macar nu mai stiu de unde am plecat si unde am ajuns,dar stiu ca intre start si finish a fost o lupta grea;lupta cu mine insami.Am lasat armele jos si am incetat sa ma ranesc,deoarece vechile rani nici nu au inceput sa se cicatrizeze.Imi chinui corpul,il chinui pana ajung sa il vad faramite pe un camp de lupta inexistent.Am uitat de unde am plecat,dar stiu sigur ca nu ma mai regasesc in absolut nicio particica din ce sunt acum.In toti anii astia am dus un razboi continuu si nici pana acum nu stiu pentru ce.Desi eu am lasat toate armele jos,oamenii din jurul meu inca trag si imi sfasie trupul,mi-l sfarma in mii de bucatele.Sau poate asta e sufletul?Nici nu mai stiu.Zac la pamant de zile intregi si totusi inca trag.Nu e de ajuns ca oricum nu mai reusesc sa ma ridic?Iar camarazii mei sunt morti,acum sunt doar cenusa,iar la primul vant am sa ii pierd si pe ei.De fapt,cred ca la urmatorul glont am sa ma pierd pe mine.Ce sunt astia?Oameni?Soldati?Bestii pe doua picioare care nu se sfiesc sa calce pe cadavre pentru a iesi din noroi.Intr-o ultima suflare,scuip a scarba ca sunt om.