copilarie.

Mi-e dor.Mi-e al dracului de dor de copilarie.De unele persoane care au insemnat mult in viata mea;nu v-am uitat si nu am sa va uit niciodata.Ma uit peste poze de acum 4-5 ani si nu imi vine sa cred ca anul asta implinesc 20 de ani.
Cand am lasat spatele blocului pentru cafenele?Papusile pentru baieti?
Cand am ajuns sa termin liceul,sa intru la facultate si sa am un job la activ?
Am momente de depresie in care nu pot accepta ca am crescut,ca am responsabilitati,deoarece am ramas acelasi copil rasfatat,cu chef de joaca si cu multa lene.
Imi pare rau ca m-am grabit sa cresc.Si daca as putea da timpul inapoi,as face-o fara niciun regret.Copilaria este cel mai de pret lucru al meu,ceva ce o sa port in inima toata viata mea si am sa le povestesc copiilor si nepotilor mei despre ea cu lacrimi in ochi.Am sa ii invat sa pretuiasca anii copilariei,deoarece am invatat ca nu se mai intorc.
M-am grabit sa cresc pentru a avea libertate,pentru a avea libertatea sa fac tot ce vreau fara sa depind de ai mei,desi mi-au acceptat multe si pentru asta le multumesc;si-au dat seama ca voiam cat mai mult.Dar acum ca am toata libertatea din lumea,nu stiu ce sa fac cu ea.Nu stiu ce fac bine si ce fac rau.Ati spune ca sunt la varsta la care invat sa deosebesc binele de rau;ei bine,inca lucrez la asta.Inca am incredere in oameni,dupa 20 de ani.Inca le permit unora sa ma calce in picioare,fara ca macar sa ridic capul la ei;si e gresit,stiu,dar oare ne invatam minte vreodata?
M-am grabit sa cresc pentru a fi capabila de o relatie serioasa,dar am invatat ca lucrurile planificate nu ies asa cum vrei tu.Relatia serioasa pe care o aveam s-a terminat brusc,poate chiar cand aveam cea mai mare nevoie de o persoana langa mine.Nu regret.Stiu si mereu am stiut ca e cineva si pentru mine,doar ca ma grabesc eu sa il am.
Nu va mai grabiti sa cresteti.Luati varsta pe care o aveti cu toate problemele si responsabilitatile ei,profitati!Timpul nu se mai intoarce niciodata :)