Concedieri de sezon.

E vremea de afară sau sufletul meu chiar e înghețat?Și cum pot trăi cu sufletul înghețat?Adevărul e că nu mai trăiesc,da,mintea mea reacționează impulsurilor,la fel și corpul,dar sufletul meu e mort asemenea frunzelor unui copac,în mijlocul iernii.Știu,ați zice că ar trebui să aprind un foc și am rezolvat problema.Dar eu nu vreau să aleg calea cea mai simplă,vreau să mă complic,să mă pierd în ecuații.Vreau ca y`ul să găsească x`ul.
Într`o noapte sufletul meu mi`a reproșat că nu sunt în stare să îi găsesc o pereche,iar eu ce puteam să îi răspund?Că poate nu sunt doar eu de vină?Răspunsul meu au fost doar lacrimile care nu mai conteneau să se oprească.Iar inima simțindu`se neglijată mi`a strigat:"Caută acolo unde nu te aștepți",iar eu le`am urlat amândurora:"De ce atâta căutare?Mi`am lăsat lumea în spate doar ca să`mi caut fericirea și m`am ales cu bucăți de NIMIC.Și până la urmă de ce aș avea nevoie de voi doi?","Pentru că noi te facem ceea ce ești","Atunci faceți o treabă foarte proastă.A,și sunteți concediați".

Paulo Coelho-La râul Piedra am şezut şi`am plâns.

E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţi fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!

turnura proasta.

Cand cineva iti da o ultima sansa,tu de ce eziti?De ce incerci sa faci pe durul absolut degeaba?Cred ca ai uitat cat de bine te cunosc.De fapt,cred ca ai uitat absolut tot.Si cred ca sansa asta e o frunza in vant.Si nu inteleg de cand imi cunosti tu sentimentele;de cand incerci sa faci pe desteptul cu inima mea.Nu mai merge nimic.Totul e un mecanism prost.Scartaie.

Mulțumesc.

Sunt aici,mereu am fost aici,indiferent de trecerea timpului sau de schimbările asupra personalității.A rămas câte puțin din tot ce a trecut,au rămas lucruri și oameni care m`au făcut ce sunt azi.Le mulțumesc tuturor celor care la un moment dat au fost lângă mine fie o zi,o săptămână,o lună sau mai mult.Le mulțumesc celor care m`au apreciat indiferent de câte defecte am,mi`ați arătat că există oameni speciali.Dar cel mai mult le mulțumesc celor ce m`au rănit,vă sunt datoare pentru ca mi`ați arătat durerea și de pe urma voastră am învățat cum să trăiesc cu ea.E prima oară când spun asta,pentru că niciodată nu am avut curajul să spun unui om cât de mult îl apreciez sau cât de mult îi mulțumesc.In concluzie,nu există oameni răi,ei rănesc doar ca să nu fie ei primii răniți.

Te`am vrut și..

Doamne,ce dreptate avea Simplu cu "m`ai vrut și nu te`am vrut,acum te vreau da`i prea târziu".Ce ironie!Cred că toți am trecut prin situațiile alea în care cineva ne vrea și noi îi respingem,iar peste câteva luni dai peste persoana respectivă și parcă ți se pare că are ceva ce nu avea atunci,că e schimbată,că e ce îți dorești tu,și încerci să te apropii de ea și ghici!acum ea te respinge și îți dă peste nas cu "te`am vrut și nu m`ai vrut,acum mă vrei da`i prea târziu".Si uite cum realizezi cât de prost/proastă ai fost.Problema este că puțini știu să privească dincolo de înfățișare,puțini știu că omul ăla pe care îl rănești are un suflet căruia nu`i convine să fie călcat în picioare de toți neghiobii.Puțini știu că roata se intoarce,v`o spun din proprie experiență că orice lucru bun sau rău pe care îl faceți vi se intoarce pe diferite căi.In concluzie gândiți`vă fiecare pas,fiecare gest,fiecare vorbă.